Romania has been one of the several countries that rejected the concept of ―multi-speed Europe‖ as way forward for the integration process. The Declaration of the anniversary EU summit of 25 March 2017, held in Rome, did not include this metaphor; instead, it included a qualified reference to different paces of integration, where necessary and leaving the door open for those countries that choose to join later. This is yet to alleviate the fears that many Central and Eastern European member-states experience, relative to their possible relegation into a second division of European integration, especially since many of them do not belong to the Euro-zone. In the case of Romania, this adds up to the already widespread feeling of exclusion, since it has not yet been admitted to the Schengen area and is subject to a special Cooperation and Verification Mechanism in the field of judicial reform and the rule of law. The article adopts a comparative approach in order to highlight a number of specific Romanian concerns over the logic of differentiated integration, captured by the ―multi-speed Europe‖ principle. Using discourse analysis and focusing on relevant political elite statements in Central and Eastern Europe, it will be argued that the political establishment in Bucharest, unlike its Polish and Hungarian counterparts, has chosen a less confrontational path. It is a suitable strategy for a country whose political situation prevents its citizens from fully enjoying the benefits of EU membership.

România a fost una dintre ţările care au respins conceptul de „Europa cu mai multe viteze‖, ca posibilă cale de urmat pentru procesul de integrare. Declaraţia de la summit-ul aniversar al UE din 25 martie 2017, desfăşurat la Roma, nu a inclus această metaforă; în locul ei s-a făcut referire la ritmuri diferite de integrare, dacă este necesar, adăugându-se că uşa rămâne deschisă pentru acele ţări care aleg să se alăture ulterior. Aceasta încă nu a atenuat temerile unor state-membre din Europa Centrală şi de Est în legătură cu posibila lor retrogradare într-o divizie secundă a integrării europene, mai ales că multe dintre ele nu aparţin zonei euro. În cazul României, aceasta se adaugă sentimentului de excludere deja răspândit, deoarece nu a fost încă admisă în spaţiul Schengen şi este supusă unui Mecanism de Cooperare şi Verificare în domeniul reformei sistemului judiciar şi al statului de drept. Articolul adoptă o abordare comparativă pentru a evidenţia o serie de preocupări specifice ale autorităţilor române, în privinţa logicii integrării diferenţiate, aflată la baza principiului „Europei cu mai multe viteze‖. Folosind analiza discursului şi concentrându-se pe declaraţiile unor exponenţi relevanţi ai elitelor politice din Europa Centrală şi de Est, se va argumenta că liderii din Bucureşti, spre deosebire de omologii lor polonezi sau maghiari, au ales o cale mai puţin orientată către confruntare. Este o strategie potrivită pentru o ţară a cărei situaţie politică îi împiedică pe cetăţenii săi să se bucure pe deplin de avantajele aderării la UE.