According to Basarab Nicolescu, transdisciplinarity is nevertheless radically distinct from multidisciplinarity and interdisciplinarity because of its goal, the understanding of the present world, which cannot be accomplished in the framework of disciplinary research. The goal of multidisciplinarity and interdisciplinarity always remains within the framework of disciplinary research. If transdisciplinarity is often confused with interdisciplinarity and multidisciplinarity (and by the same token, we note that interdisciplinarity is often confused with multidisciplinarity) this is explained in large part by the fact that all three overflow disciplinary boundaries. In the last decades, neurosciences attempted to encompass the phenomenology of psychological reality within an interdisciplinary and even transdisciplinary approach. These wide necessities come from the need to apply the principles of complex systems to brain activity as well, in short presented further. In the past decade, the Human Genome project has experienced such an approach, which proved successful. As a result, in 2013, it was opened a European offensive on knowledge of the human brain, called the Human Brain Project (HBP), and also a Human Brain Mapping Initiative in USA. In both projects there is a large concern of universities and private entities in a wide range of interdisciplinary research which federates European efforts to address one of the greatest challenges of modern science: understanding the human brain.

Conform lui Basarab Nicolescu, transdisciplinaritatea nu este radical distinctă de multidisciplinaritate şi interdisciplinaritate, datorită scopului acesteia: înţelegerea acestei lumi, lucru care nu se poate realiza în cadrul cercetării monodisciplinare. Scopul multidisciplinarităţii şi al interdisciplinarităţii rămane întotdeauna în cadrul cercetării disciplinei respective. Faptul că transdisciplinaritatea este deseori confundată cu interdisciplinaritatea sau cu multidisciplinaritatea (şi de asemenea, observăm că interdisciplinaritatea se confundă deseori cu multidisciplinaritatea) se explică în mare parte prin faptul că toate trei depăşesc delimitările disciplinare. În ultimele decenii, neuroştiinţele încearcă să cuprindă fenomenologia realităţii psihologice într-un cadru interdisciplinar şi chiar transdisciplinar. Aceste necesităţi largi provin din nevoia de a aplica principiile sistemelor complexe la modul de funcţionare a creierului, aşa cum vom prezenta pe scurt în cele ce urmează. În ultimul deceniu, proiectul genomului uman s-a bucurat de o astfel de abordare, care s-a dovedit a fi fructuoasă. Ca urmare, în 2013, a fost iniţiată o adevărată ofensivă europeană ce îşi propune înţelegerea creierului uman, numită ‗‘the Human Brain Project (HBP)‘‘. De asemenea, a fost demarată o ofensivă similară in Statele Unite, numită ‗‘the Human Brain Mapping Initiative‘‘. În ambele proiecte, au fost cooptate numeroase universităţi şi institute private, angajate într-o cercetare interdisciplinară ce reuneşte eforturi europene în cea mai mare provocare a ştiinţei moderne: înţelegerea creierului uman.