Ревизия неомарксистской концепции «политического спектакля»
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
462 8
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-16 14:24
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
32.01+141.82 (1)
Politică (2934)
Sisteme filosofice. Concepții, orientări, curente, școli filosofice (98)
SM ISO690:2012
МИХАЙЛОВСКИЙ, Вадим. Ревизия неомарксистской концепции «политического спектакля». In: Moldoscopie, 2021, nr. 2(93), pp. 70-79. ISSN 1812-2566. DOI: https://doi.org/10.52388/1812-2566.2021.2(93).07
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Moldoscopie
Numărul 2(93) / 2021 / ISSN 1812-2566 /ISSNe 2587-4063

Ревизия неомарксистской концепции «политического спектакля»

Revision of the neo-marxist concept of the “political spectacle»

Revizuirea conceptului neomarxist de „spectacol politic”

Revue du concept néomarxiste de “spectacle politique

DOI:https://doi.org/10.52388/1812-2566.2021.2(93).07
CZU: 32.01+141.82

Pag. 70-79

Михайловский Вадим
 
Белорусский государственный университет
 
 
Disponibil în IBN: 22 noiembrie 2021


Rezumat

В статье проводится аналитическая ревизия неомарксистской концепции «политического спектакля», в которой сформировано основное положение политологического неомарксизма: в западном политическом процессе существует возможность политического выбора в рамках реального отсутствия политической альтернативы (политическая альтернатива иллюзорна). Ревизия проводится в два этапа: теоретическая ревизия концепции (постпозитивистская проверка на фальсифицируемость и предложение путей теоретического развития) и эмпирическая ревизия концепции (позитивистская проверка на верифицируемость). Верификация неомарксистской концепции «политического спектакля» осуществляется на материале политических сил, борющихся за места в Европарламенте. Метод верификации – контент-анализ программных документов «Европейских партий». В статье доказывается, что неомарксистская концепция «политического спектакля» недостаточно теоретически верна и не соответствует актуальному эмпирическому материалу. Во-первых, концепция исходит из нормативистского представления о манипуляторном господстве капитализма и тем самым не учитывает согласованное функционирование современной буржуазии и пролетариата. Во-вторых, на примере выборов 2019 года в Европарламент показано, что антикапиталистические силы присутствуют в западном избирательном процессе и политике. Делается вывод о необходимости обновления неомарксистской концепции «политического спектакля» на новых теоретических основаниях. Отправным положением обновленной концепции предлагается следующее: «политический спектакль» капитализма начинается после того, как антикапиталистические силы становятся структурными элементами воспроизводства капиталистической гегемонии.

Articolul oferă o revizuire analitică a conceptului neomarxist de „spectacol politic”, care formează poziția de bază a neomarxismului în științe politice: în procesul politic occidental, există o posibilitate de alegere politică în cadrul absenței reale a unei alternative politice (alternativa politică este iluzorie). Revizuirea se efectuează în două etape: revizuirea teoretică a conceptului (test post-pozitivist pentru falsificabilitate și propunerea de modalități de dezvoltare teoretică) și revizuirea empirică a conceptului (verificare pozitivistă pentru verificabilitate). Verificarea conceptului neomarxist de „spectacol politic” se realizează pe baza materialului forțelor politice care luptă pentru locuri în Parlamentul European. Metoda de verificare - analiza conținutului documentelor de program a „Partidelor europene”. Articolul demonstrează că conceptul neomarxist al „spectacolului politic” nu este teoretic suficient de corect și nu corespunde materialului empiric propriu-zis. În primul rând, conceptul se bazează pe o viziune normativă asupra dominației manipulatoare a capitalismului și, prin urmare, nu ia în considerare funcționarea coordonată a burgheziei moderne și a proletariatului. În al doilea rând, folosind exemplul alegerilor din 2019 pentru Parlamentul European, se arată că forțele anticapitaliste sunt prezente în procesul și politica electorală occidentală. Se ajunge la concluzia cu privire la necesitatea actualizării conceptului neomarxist de „spectacol politic” pe noi baze teoretice. Punctul de plecare al conceptului actualizat este următorul: „spectacolul politic” al capitalismului începe după ce forțele anticapitaliste devin elemente structurale ale reproducerii hegemoniei capitaliste. Pe baza noilor fundații teoretice, potențialul conceptului de „spectacol politic” poate viza nu fixarea alienării politice a societății occidentale, ci explicarea spațiului politic capitalist ca un sistem capabil să acumuleze în mod adaptiv propriile deviații sistemice (fluctuații).

The article presents an analytical revision of the neo-Marxist concept of the “political spectacle”, in which the main position of political neo-Marxism is formed.There is a possibility of political choice within the framework of the real absence of a political alternative (the political alternative is illusory) in the Western political process. The revision is carried out in two stages: a theoretical revision of the concept (a postpositivist check for falsifiability and a proposal for ways of theoretical development) and an empirical revision of the concept (a positivist check for verifiability). Verification of the neo-Marxist concept of “political spectacle” is carried out on the material of political forces in European Parliament. The verification method is the content analysis of the program documents of the “European Parties”.The article proves that the neo-Marxist concept of “political spectacle” is not theoretically correct enough and does not correspond to the current empirical material. First, the concept proceeds from the normativist view of the manipulative domination of capitalism and thus does not take into account the coordinated functioning of the modern bourgeoisie and the proletariat. Secondly, the example of the 2019 European Parliament elections shows that anti-capitalist forces are present in the Western electoral process and politics. The author concludes that it is necessary to update the neo-Marxist concept of the “political spectacle” on new theoretical grounds. The starting point of the updated concept is the following: the “political spectacle” of capitalism begins after the anti-capitalist forces become the structural elements of the reproduction of capitalist hegemony. On new theoretical grounds, the potential of the concept of “political spectacle” can be directed not to fix the political alienation of Western society, but to explain the capitalist political space as a system that can adaptively accumulate its own systemic deviations (fluctuations).

L’article fournit une revue analytique du concept néomarxiste de “spectacle politique”, qui constitue la position de base du néomarxisme en science politique: dans le processus politique occidental, il existe une possibilité de choix politique dans le cadre de l’absence réelle d’alternative politique (l’alternative politique est illusoire). L’examen se déroule en deux étapes: l’examen théorique du concept (test post-positiviste de falsifiabilité et proposition de voies de développement théorique) et l’examen empirique du concept (contrôle positiviste de vérifiabilité). La vérification du concept néomarxiste de “spectacle politique” est effectuée sur la base du matériel des forces politiques qui se battent pour des sièges au Parlement Européen. Méthode de vérification - analyse du contenu des documents de programme des “Parties européennes”. L’article démontre que le concept néo-marxiste de “spectacle politique” n’est pas assez théoriquement correct et ne correspond pas au matériau empirique lui-même. Tout d’abord, le concept est basé sur une vision normative de la domination manipulatrice du capitalisme et ne prend donc pas en compte le fonctionnement coordonné de la bourgeoisie moderne et du prolétariat. Deuxièmement, en prenant l’exemple des élections de 2019 au Parlement européen, il est montré que des forces anticapitalistes sont présentes dans le processus et la politique électoraux occidentaux. La conclusion est tirée sur la nécessité de mettre à jour le concept néo-marxiste de “spectacle politique” sur de nouvelles bases théoriques. Le point de départ du concept mis à jour est le suivant: le “spectacle politique” du capitalisme commence après que les forces anticapitalistes deviennent des éléments structurels de la reproduction de l’hégémonie capitaliste. Sur la base des nouveaux fondements théoriques, le potentiel du concept de “spectacle politique” peut viser non pas à fixer l’aliénation politique de la société occidentale, mais à expliquer l’espace politique capitaliste comme un système capable d’accumuler de manière adaptative ses propres déviations systémiques (fluctuations).

Cuvinte-cheie
антикапитализм, гегемония, Европарламент, Европейские левые, капитализм, неомарксизм, политический спектакль,

anti capitalism, hegemonie, Parlamentul European, stânga europeană, capitalism, neomarxism, spectacol politic,

anti-capitalism, hegemony, European Parliament, European left, capitalism, neo-Marxism, political spectacle,

anticapitalisme, hégémonie, Parlement Européen, gauche européenne, capitalisme, néomarxisme, spectacle politique