Articolul se axează pe eluicidarea uneia dintre trăsăturile dominante ale grupării de scriitori ce este cunoscută ca „școala de la Târgoviște” și anume predilecția membrilor ei pentru valorificarea metaromanului și astfel cultivarea unei proze autoreferențiale. Una dintre creațiile reprezentative în acest sens este romanul Ficțiune și infanterie de Costache Olăreanu publicat în 1980 și care poate fi considerat una dintre primele scrieri postmoderne din literatura română, fiind calificat ca un manual al tehnicilor și trucurilor textualiste, anticipând astfel proza optzeciștilor. Prin intermediul acestei opere autorul denunță impostura protagonistului său Victor Testiban ce pretinde a fi un romancier realist, dar în realitate nu este.

The article focuses on the elucidation of one of the dominant features of the group of writers known as „the Târgoviște school”, namely the predilection of its members for the valorization of the metanovel and thus the cultivation of a self-referential prose. One of the representative creations in this sense is the novel Ficțiune și infanterie (Fiction and infantry) by Costache Olăreanu published in 1980 which can be considered one of the first postmodern writings in Romanian literature, being qualified as a handbook of textualist techniques and tricks, thus anticipating the prose of the eighties. Through this work the author denounces the imposture of his protagonist Victor Testiban who claims to be a realistic novelist, but in reality he is not.