Glotonimul „limbă moldovenească”, promovat pe larg în perioada comunistă postbelică, constituia, de fapt, pârghia de legalizare a existenței a două limbi diferite, de anihilare a conștiinței lingvistice a cetățenilor basarabeni. În acest sens, „extinderea” inventarului de unități lexicale noi formate, în baza limbii ruse, precum și a sensurilor acestora și împroprietărirea lor în vocabularul fundamental al limbii a constituit scopul primordial al autorilor politici comuniști. Toate aceste stratageme de „implementare” a unei noi limbi, diferită de română, se puneau în aplicare prin gramatici, manualele școlare elaborate sub controlul riguros al ideologiei, prin intermediul presei periodice, a anumitor cotidiane, care deveniseră practic unica sursă de informare a populației. Articolele din presa postbelică reprezentau un soi de programe politice și ideologice, cu un înalt grad de intenționalitate, diseminând, printr-un limbaj sărac, redus la repetiții și tautologii, interesele politice și de expansiune ale autorităților sovietice. Astfel, limba epocii comuniste din perioada postbelică de pe teritoriul basarabean reprezintă un exemplu perfect de transpunere în practică a noțiunii limbă de lemn.

The gluttony „Moldovian” language, widely promoted in the post-war communist period, was, in fact, the legalization key of the existence of two different languages, a tentative to annihilate the linguistic consciousness of Bessarabian citizens. In this sense, the „expansion” of the inventory of newly formed lexical units, based on the Russian language, as well as the spread of their meanings and their ownership in the fundamental vocabulary of the language was the primary goal of communist political authors. All these strategies of „implementation” of a new language, different from Romanian, were applied through grammars, textbooks edited under the strict control of the ideology, through the periodical press which had become the only source of information for the population. The post-war press articles represented a kind of political and ideological program, with a high degree of intentionality, disseminating, through a poor language, reduced to repetitions and tautologies, the political and expansionist interests of the Soviet authorities. Thus, the language of the post-war communist era on the Bessarabian territory represents a perfect example of the notion wooden language.