Etnograful Ion Chelcea și românii de la est de Prut
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
346 3
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-03 21:42
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
39(498)(092)(091) (1)
Antropologie culturală. Ethnografie. Obiceiuri. Tradiții. Datini. Mod de viață. Folclor (2202)
SM ISO690:2012
PROHIN, Andrei. Etnograful Ion Chelcea și românii de la est de Prut. In: Istorie, etnografie și spiritualitate în viziunea personalităților basarabene din a doua jum. a sec. al XIX-lea – prima jum. a sec. al XX-lea.: In memoriam Acad. Iustin Frățiman, Ed. 2, 10-12 septembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: "Print-Caro" SRL, 2021, Ediția 2, pp. 22-23. ISBN 978-9975-3300-4-6.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Istorie, etnografie și spiritualitate în viziunea personalităților basarabene din a doua jum. a sec. al XIX-lea – prima jum. a sec. al XX-lea.
Ediția 2, 2021
Congresul "Istorie, etnografie şi spiritualitate în viziunea personalităţilor basarabene din a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea"
2, Chişinău, Moldova, 10-12 septembrie 2020

Etnograful Ion Chelcea și românii de la est de Prut

CZU: 39(498)(092)(091)

Pag. 22-23

Prohin Andrei
 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 28 septembrie 2021


Rezumat

Ion Chelcea (1902-1991), reputat etnograf și muzeograf, se numără între specialiștii din dreapta Prutului preocupați de cultura populară din Basarabia și Transnistria. Absolvent al Universității din Cluj-Napoca, I. Chelcea și-a început activitatea la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind unul dintre discipolii lui Romulus Vuia. Între 1941-1942, e angajat la Institutul Central de Statistică din București. Membrii institutului au realizat, în anii războiului, investigații etnografice între românii de la est de Nistru, ajungând până în nordul Caucazului. În acest context, Ion Chelcea publică trei articole în ziarul Transnistria, având în atenție trecutul și cultura românilor transnistreni. În 1943, devine profesor titular al cursului de etnografie la Universitatea din Iași, în cadrul căreia înființează primul muzeu de etnografie din capitala Moldovei. În lucrarea Menirea Muzeului Etnografic al Moldovei, Ion Chelcea scria că instituția trebuie să oglindească „Moldova istorică și etnografică, cu Basarabia și Bucovina”. Muzeul respectiv, nota autorul, „va avea în grija sa nu numai latura științifică ci și viitorul, problema destinului nostru ca entitate etnică în Răsărit”. Obiectivul menționat era unul stringent, deoarece „pierderea simțământului românesc face progrese în masele largi ale poporului român, de cum te lași și te pierzi în stepa dinspre răsărit”. Ocuparea Basarabiei de către sovietici în 1944, urmată de instaurarea comunismului în România, au zădărnicit crearea unui muzeu etnografic ce ar reflecta inclusiv cultura românilor din Basarabia și Bucovina. I. Chelcea este treptat îndepărtat din învățământul superior și de la conducerea muzeului ieșean. Până la sfârșitul vieții, i se permite să publice doar anumite articole de etnografie în reviste cu o circulație restrânsă. Savantul totuși nu a abandonat interesul pentru cultura populară a românilor basarabeni. Referințe la realități etnografice din stânga Prutului întâlnim în studiul său Locuința rurală din Moldova (sec. XVII-XVIII) și în monografia Agricultura la români de la origini până la jumătatea sec. XX, ambele publicate postum. Savantul remarca prezența, în satele basarabene, a unor practici străvechi (case construite în ceamur și în păruială, plugul de lemn, obiceiul Caloianului), întâlnite și în alte provincii românești (Dobrogea, Moldova, Transilvania). Ion Chelcea le-a cunoscut din publicațiile interbelice, dar și prin investigații de teren, pe care le-a întreprins personal, în 1943, în județul Lăpușna. Aceste date etnografice, care demonstrau unitatea culturală românească, au determinat interzicerea publicării lucrărilor în timpul vieții autorului. Studiile respective își păstrează valoarea datorită materialului documentar, fiind concomitent mărturii de curaj și probitate științifică.