Către mijlocul secolului al XIX-lea, în gubernia Basarabia se conturase pe deplin una dintre tagmele societății tradiționale – clerul rural. În același timp, bisericile parohiale deveniseră centre spiritual-educaționale ale comunităților. Cercetarea materialului arhivistic și al presei din secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea mărturisește despre potențialul educațional enorm al preoțimii de la sate. Misiunea sa educativă a constat nu numai în faptul că, până în anii 1870, preoții din gubernia Basarabia au învățat „gratuit” în propriile lor case copiii țăranilor, ci și din fenomenul clerului bisericesc – absolvenți ai Seminarului Teologic din Chișinău, care și-au obținut meritocrația prin alcătuirea cronicilor vieții cotidiene țărănești. Anume de la ei, preoții de la sate, împreună conviețuitori cu „subiecții cercetării” și în mare parte angajați la fel în munca țărănească, a fost posibil să se obțină informații detaliate și, în același timp, bogat ilustrate. Prin eforturile preoților, s-au format o bună parte din fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova. În comunicarea de față, ne propunem să scoatem din umbra uitării preoții ortodocși din localitățile rurale, care au dedicat parohiilor în care oficiau serviciul divin publicații consistente, cu material istoric-artistic-etnografic-statistic, în Buletinul Eparhial de Chișinău. În același timp, sperăm ca materialele colectate și publicate la cererea Eparhiei, nepercepută la acea vreme ca o activitate științifică, vor fi pe deplin analizate și apreciate de cercetătorii secolului XXI, ca o contribuție remarcabilă a clerului basarabean la știința etnografică românească.