În formele tradiționale ale folclorului românesc Ciuma personificată apare în postură malefică, fatală, tragică și devastatoare pentru locuitori. În Bugeac a circulat o variantă versificată a unei balade păstorești dedicate ororilor Ciumușoarei, care, fiind hidoasă și necruțătoare, în cele din urmă, îți curmă zilele, indiferent de darurile (carul cu boi, murgul) pe care i le face omul. Frica față de Ciuma aducătoare de moarte pentru toți, îi face pe oameni să se adreseze după ajutor lui Dumnezeu, prin invocarea următoarelor rânduri: Scobori, Doamne pe pământ / Și vezi ciuma ce-a făcut. Într-o doină din Racșa, Țara Oașului, este menționată Ciuma devoratoare de prunci, care, în chip de moarte, stă în așteptare la capul lui Gherghicuț, care-i „mort de bat” ori e „beteag”. Sentimentul fricii față de Ciumă este prezent în medicina magică românească, descântătoarele rostindu-și formulele de vindecare, amintesc de ciumă, plasând-o pe podiumul celor mai periculoase boli. În descântecele „De bubă” sunt menționate 99 feluri de bube „la om” și „la vite” (bubă roșie, bubă vânătă, bubă verde, bubă grabnică, bubă porcească, bubă cu orbățul etc), descântătoarea adresându-le diferite calificări în care este menționată Ciuma. Totodată, sursele folclorice converg în favoarea faptului că Ciuma poate fi înfruntată și chiar învinsă prin anumite remedii naturale și practici magice. În Țara Oașului a circulat legenda Soarelui și Rândunicii, ultima fiind „o fată frumoasă” care, în încercarea de a se salva de molimă, a aruncat „uiaga cu laptele gios, șî sʼo făcut apă mare de lapte. Șî ciuma tăt o băut, până ce-o crăpat. Șʼapoi nʼo putut fugi mai mult după fată”. Certitudinea Morții adusă de Ciumă este spulberată în folclorul cules din fostul județ Tutova prin circulația legendei despre un cioban care a păcălit Moartea, Ciuma și Holera.