Debutând în tapiseria artistică din Republica Moldova în prima jumătate a deceniului al șaptelea al secolului trecut, pictorița Carmela Golovinova, prin opera sa, a contribuit la dezvoltarea domeniului. Opera artistei evoluează pe parcursul deceniilor, îmbogățindu-se continuu cu noi valențe de ordin tematic, tehnologic și semantic. Deceniul de debut se încununează cu multiple covoare în care, pictorița fiind receptivă la orientările plastice ale vremii, valorifică original motive tradiționale ale țesutului autohton popular, insuflându-le noi valențe estetice promovate de modul de tratare morfologică a formei și maniera novatoare de orchestrare compozițională în câmpul imaginii. În lucrările acestei perioade protagonista îmbină organic valențe estetice proprii artei populare cu repere conceptuale promovate de designul internațional. Deja la mijlocul deceniului în cauză, pictorița exersează inedit simbioze ale figurativului antropomorf cu diverse motive tradiționale, precum cele arboriscente, fitomorfe și aviomorfe, punând în valoare atât mesajul generat de narație, cât și valorile estetice germinate din textura nuanțată a firelor de bătătură, demers plastic ce are la bază tradiția clasică a goblenului. Creația deceniilor opt și nouă evoluează spre diversificarea tematică și îmbogățirea paletei tehnologice prin utilizarea expresiei diverselor materiale. În operele acestei perioade, protagonista optează spre înzestrarea imaginii cu pronunțate valențe monumentale și mesaje de actualitate pentru vremea respectivă. Opera pictoriței din ultimul deceniu al secolului al XX-lea și primele decenii al noului mileniu se caracterizează cu distinse valențe estetice și mesaje ce oglindesc noile orientări plastice ale protagonistei. Lucrările artistei evoluează de la formatul sporit cu funcții monumentale spre formatul cameral. Stilistic tapiseriile pictoriței evoluează spre soluționarea unor probleme structural-compoziționale și semantice complexe, în care imaginea este înzestrată cu importante conotații metaforico-simbolice.