Arta Moldovei distinge portretul, doar ca parte integrantă a troițelor, la începutul secolului XX. În primul deceniu al secolului XX, prin eforturile cunoscuților artiști plastici Terentie Zubcu și Vladimir Ocușco, întreaga moștenire a artei academice universale este promovată spre asimilare tinerelor talente din Basarabia. Printre aceștia era și tânărul artist plastic Alexandru Plămădeală, personalitate care a reprodus chipuri feminine – atât membre ale familiei sculptorului și colege de breaslă, cât și alte femei contemporane, care l-au impresionat atât prin frumusețea formelor exterioare, cât și printr-o bogată lume interioară. Portretul sculptural feminin în interpretarea sculptorului Lazăr Dubinovschi conține chipuri romantice, armonioase și pline de tandrețe, chipuri în care se resimte fiorul lumii interioare. Portretul sculptural feminin în creația Claudiei Cobizev este axat pe reprezentarea vieții cotidiene, în special, a celei de la sat, chipurile create de ea fiind profunde și complexe. Iar sculptorița Brunhilda Epelbaum-Marcenco persistă în memoria admiratorilor de frumos prin portretele color, care prezintă o nouă modalitate de expresie portretistică sculpturală. Sculptorița Alexandra Picunov-Târțău, în portretele sale, redă chipurile laconic, obținând un echilibru abia intuit între sentimentele și cugetările protagonistelor. Deși sculptorul Constantin C. Constantinov abordează portretele sculpturale feminine la diverse vârste, anume cele ale chipurilor de bătrâne sunt dovada unei măiestrii deosebite în tratarea psihologiei personajelor de vârsta a treia. Chipurile feminine întotdeauna sunt convingătoare, ca exponente ale epocii, conținând acea doză de tandrețe care le face atrăgătoare pentru spectator.