Fiind, probabil, unul din cei mai fideli admiratori ai operei blagiene, V. Munteanu care, asemenea lui S. Toduță, își formează și reafirmă crezurile artistice, abordând opera poetică blagiană pe parcursul întregii sale cariere componistice, realizând „transpuneri” muzicale de mare originalitate ale acesteia: Trei lieduri (1972), Poemele luminii pentru soprană și orchestră, (1982), Autoportret (1985); De rerum natura, madrigal (2004), Nebănuitele trepte pentru soprană și grup instrumental (2007), Întoarceri la Blaga pentru soprană și grup instrumental (2013). Ultima dintre aceste creații se distinge printr-un caracter integrator, sugerat și în titlu – compozitorul oferă o privire retrospectivă asupra creațiilor sale, inspirate din opera blagiană. Astfel, Întoarcerile la Blaga, unul din cele mai importante cicluri pe versuri blagiene ale maestrului, sunt elaborate în baza motivelor melodice și armonice din liedul Autoportret, scris în 1985, ce are ca punct de plecare melograma. Totodată, în ciclul dat compozitorul recurge nu doar la propria selecție a poemelor, dar și la o foarte riguroasă selecție a rândurilor poetice din cadrul acestora și chiar la omiterea unor cuvinte sau rânduri. Astfel, autorul compune muzica, pornind de la propria viziune asupra verbului blagian, viziune ce oferă posibilitatea accentuării/diminuării încărcăturii semantice a acestuia prin omitere, procedeu ce permite augmentarea și focusarea asupra unor imagini poetice anumite. Abordând și explorând cele mai profunde teme filosofico-poetice blagiene – diversele dimensiuni ale permanentei căutări de sine a artistului, ale căutării divinității, a luminii, a dorului, a tainelor lumii, resemnarea – în fiecare lied al ciclului maestrul V. Munteanu subordonează mijloacele expresive ale muzicii – ritmica, modalismul, timbralitatea, dar și maniera de interpretare vocală, plasându-le sub semnul melogramei cu numele poetului, din care izvorăște întregul discurs. Astfel, maestrul V. Munteanu, în ciclul de lieduri pentru soprană și grup instrumental Întoarceri la Blaga, valorifică plenar, în limbaj muzical, imaginile și semanticile textelor blagiene, prin abordări componistice originale, înscriind o pagină de referință, în amplul repertoriu muzical scris pe versurile poetului, în componistica românească.