Abstract: Through research, empirical evidence is obtained based on information obtained from experiments and scientific observations that validate current theories, modify them or launch new ones. In psychological research, certain criteria are taken into account: description of human behavior, explanation of the causes of behavior and making predictions about the conditions that determine human behavior. Thus, we can identify the purpose of scientific research in psychology as the explanation, understanding and prediction of human behaviors. The complexity of the object of study and the subjective nature of the psychic has consequences in terms of methodology, conditioning a succession of distinct, particular aspects. In psychological research, as in other areas of research, an established method for investigation is not constant, permanent. On the contrary, over time, it will undergo a series of corrections, modifications and improvements through which it will obtain an adequate and efficient use. Currently, specialists believe that a unique method used in psychological research is not sufficient for psychological and scientific knowledge of the human subject, which requires the development of a research strategy. The methods used in a research must be known by the psychologist and understood by the person-researched, valid, convenient to use, to provide possibilities for mathematical and standardized data processing.
The methodologies, as well as the methodological practices associated with them, although extremely varied, even inconsistent with each other given the variety and non- concordance of schools and psychological orientations, can still be grouped according to their specificity. Lazăr Vlăsceanu (1982), referring to the dominant methodological guidelines in contemporary sociology, considers that they could be classified, according to the theoretical principles that generated a certain way of approaching social reality, into two main categories: objective methodologies and interpretive methodologies. With very small tweaks - the replacement of society with the individual in objective methodologies - these methodologies are also practiced in psychology, in addition, psychology contains a third type of methodologies, which we call mixed, which are its own.

Prin activitatea de cercetare se obțin dovezi empirice bazate pe informații obținute din experimente și observații ştiinţifice care validează teoriile actuale, le modifică sau lansează altele noi. În cadrul cercetării psihologice se ține cont de anumite criterii (Aniţei, 2007): descrierea comportamentului uman, explicarea cauzelor comportamentului şi realizarea unor predicţii referitoare la condiţiile care-l determină. Astfel, putem identifica scopul cercetării ştiinţifice în psihologie ca fiind explicarea, înţelegerea şi predicţia comportamentelor umane. Complexitatea obiectului de studiu și natura subiectivă a psihicului au consecințe în ceea ce privește metodologia, condiționând o succesiune de aspecte distincte, particulare.În cercetarea psihologică, la fel ca şi în alte domenii ale cercetării, o metodă stabilită pentru investigație nu este constantă, permanentă. Dimpotrivă, o dată cu trecerea timpului, va suferi o serie de corecţii, modificări şi perfecţionări prin care va obține o utilizare adecvată şi eficientă. Actualmente, specialiștii consideră că o metodă singulară utilizată în cercetarea psihologică nu este suficientă pentru cunoaşterea psihologică şi ştiinţifică a subiectului uman, ceea ce necesită întocmirea unei strategii de cercetare. Metodele folosite în cadrul unei cercetări trebuie să fie cunoscute de psiholog și înțelese de cel cercetat-persoana, valide, comode pentru utilizare, să ofere posibilităţi de prelucrare matematică şi standardizată a datelor.
Metodologiile, ca și practicile metodologice asociate lor, deși extrem de variate, chiar neconcordante între ele dată fiind varietatea și nonconcordanța școlilor și orientărilor psihologice, pot fi totuși grupate în funcție de specificul lor. Lazăr Vlăsceanu (1982), referindu-se la orientările metodologice dominante în sociologia contemporană, consideră că acestea ar putea fi clasificate, în funcție de principiile teoretice care au generat un anumit mod de abordare a realității sociale, în două mari categorii: metodologii obiective și metodologii interpretative. Cu foarte mici retușuri - înlocuirea societății cu individul în metodologiile obiective -, aceste metodologii sunt practicate și în psihologie, în plus, psihologia conține și un al treilea tip de metodologii, pe care le denumim mixte, care îi sunt proprii.