The phenomenon of self-mutilation is becoming an acute problem among young people. Specialists claim that self-mutilation, also called self-harm, is a form of self-aggression. People who self-harm do not find the ability to regulate and express their emotions. They resort to this dysfunctional behavior in search of a way to release some feelings - very strong sufferings.The cycle of self-harm includes emotional distress, emotional overload, panic, self-harm, temporary relief, and shame / pain.The author presents the causes that can trigger self-harm, the signs of recognition, the characteristic behavior of people, the therapies recommended in the treatment of self-harm.Young people who face this problem need specialized help. Being considered by DSM IV a disorder of conservation instinct, it will require both psychiatric drug intervention and long-term therapy focused on teaching the adolescent to express their emotions, to solve problems without resorting to self-destructive behaviors, to learn new coping mechanisms, etc.

Fenomenul automutilării devine o problemă acută în mediul tinerilor. Specialiștii susțin, că automutilarea, numită și autovătămare, este o formă de autoagresiune. Persoanele care se automutilează nu găsesc capacitatea de a-și regla și exprima emoțiile trăite. Ele recurg la acest comportament disfuncțional în căutarea unei modalități de eliberare a unor trăiri – suferințe foarte puternice. Ciclul de autovătămare include suferința emoțională, suprasolicitarea emoțională, panica, autovătămarea, alinare temporară și rușine/durere. Autorul prezintă cauzele care pot declanșa automutilarea, semnele de recunoaștere, conduita caracteristică persoanelor, terapiile recomandate în tratarea automutilării.Tinerii care se confruntă cu problema dată necesită ajutor specializat. Fiind considerată de DSM IV o tulburare a instinctului de conservare, va fi nevoie atât de intervenție medicamentoasă psihiatrică, cât și de terapie de durată axată pe învățarea adolescentului să-și exprime emoțiile, să rezolve problemele apărute fără a recurge la comportamente autodistructive, să învețe noi mecanisme de coping ș.a.