Determinarea eficienței și eficacității implementării Strategiei dezvoltării culturale „Cultura-2020” poate fi realizată prin analiza indicatorilor cantitativi și calitativi ai implementării programelor strategice – evoluția datelor statistice ale activității instituțiilor de cultură și cercetarea sociologică în bază de anchetă realizată printre experții din domeniul culturii. Noțiunea de eficacitate în limba română nu este pe deplin conceptualizată în contextul activități manageriale. În dicționarul explicativ al limbii române termenul eficacitate se prezintă ca eficiență. În management fiecare din acești termeni își are sensul său și literatura de specialitate oferă explicații diferite pentru aceste două noțiuni. Astfel, prin eficacitate (în engleză – effective, în rusă – результативность) se subînțelege gradul de realizare a obiectivelor, acțiunilor planificate, iar prin eficiență (în engleză – efficient, în rusă – эффективность) – raportul dintre rezultatele obținute și resursele consumate. Ambii indicatori determină performanța activității. În perioada 2014-2020 politicile culturale naționale au fost determinate de Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei „Cultura-2020”. Eficacitatea politicilor culturale naționale este determinată de gradul de realizare a obiectivelor stabilite și a acțiunilor implementate conform planului. Obiectivele strategice stabilite în cadrul Strategiei „Cultura- 2020” corespund necesităților interne de dezvoltare culturală și sunt în concordanță cu tendințele dezvoltării în țările membre ale UE. Cu toate că alocațiile pentru domeniul cultural au fost într-o creștere permanentă, aceasta nu a contribuit la creșterea și îmbunătățirea producției și serviciilor culturale. În unele sectoare culturale, precum instituțiile teatral-concertistice, bibliotecile, casele de cultură se atestă o reducere a procesului cultural. Obiectivul strategic cu cel mai înalt grad al eficacității este salvgardarea patrimoniului cultural în toată diversitatea lui. Pe parcursul anilor 1991- 2013 a fost creată baza legislativ-normativă și instituțională pentru asigurarea protejării, dezvoltării și promovării patrimoniului cultural al Republicii Moldova. Însă realizarea acestor politici este îngreunată de resursele financiare, materiale și umane reduse. Obiectivul strategic cu cel mai jos grad al eficacității este creșterea ponderii culturii în PIB al țării. Direcțiile prioritare pentru creșterea coeziunii sociale prevăzute în strategie nu contribuie esențial la schimbarea situației. Aceste activități nu au ținut cont de practicile bune ale UE. Cele mai mari probleme în acest sens, în conformitate cu metodologiile europene de creștere a coeziunii sociale, sunt legate de accesul inegal la serviciile culturale înregistrate în Republica Moldova între diferite categorii de locuitori. O altă problemă ține de gradul redus de participare și practicare de către populație a activităților culturale.