Dimensiuni conceptuale ale noțiunii de cultură artistică
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
613 10
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-19 09:43
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
37.036:7.011 (3)
Educație (14220)
Estetică. Filozofie. Gust. Teoria artei în general (108)
SM ISO690:2012
CLAPATIUC, Alexandra. Dimensiuni conceptuale ale noțiunii de cultură artistică. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 23 aprilie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, 2021, Vol.2, pp. 60-61.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale
Vol.2, 2021
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 23 aprilie 2021

Dimensiuni conceptuale ale noțiunii de cultură artistică

Conceptual dimensions of the notion of artistic culture

CZU: 37.036:7.011

Pag. 60-61

Clapatiuc Alexandra12
 
1 Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”, Chişinău,
2 Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău
 
 
Disponibil în IBN: 24 septembrie 2021


Cuvinte-cheie
cultură artistică, artă, conștiință artistică, valori artistice, educaţie artistică


Teza

Odată cu evoluția vieții spirituale și culturale a umanității, formarea conștiinței identitare, cunoașterea și acumularea unui fond ontologic cultural, se reliefează și formele activității artistice. Altfel vorbind, apariția umanității este marcată legic de apariția culturii artistice – a unei noi forme de autoconștiință. Evoluția culturii artistice aduce diverse forme de artă, modele artistice, forme de expresie, gândire și sublimare, procedee și procese ale creației artistice, forme și metode ale cunoașterii și educației artistice. Conceptul științific privind cultura artistică a apărut și s-a aprobat în conștiința socială și lumea științifică relativ recent, fiind legiferat în cea de-a doua jumătate a sec. XX. Actualmente, fenomenul culturii artistice și procesele inerente acesteia sunt cercetate de mai multe științe umaniste, printre care: culturologia, sociologia, psihologia artei, pedagogia, psihologia, semiotica, filosofia culturii, antropologia, estetica, teoria și istoria artei etc. Fiind unul dintre domeniile esențiale ale culturii, cultura artistică este constituită din ansamblul valorilor artistice și sistemul de funcționare, reproducere a acestora determinat istoric, ce asigură reflectarea intelectual-afectivă a realității în imagini artistice, efectuând, astfel, transformarea/tezaurizarea valorilor sociale în valori artistice. În acest sens, cultura artistică deține funcția de: (1) formare a percepției și conștiinței artistice colective/individuale; (2) transmitere a valorilor general umane, normelor, cunoștințelor și experienței artistice; (3) de spiritualizare și umanizare a societății prin intermediul fenomenelor artei; (4) abilitare a potențialului creator/artistic al societății/individului. Apartenența culturii artistice la sfera cunoașterii emoțional-imaginative este condiționată de rolul simbolic ce aparține artei. Așadar, este recunoscută legitimitatea tratării culturii artistice drept formă simbolică a culturii, bazată pe înțelegerea simbolului drept calitate esențială a imaginilor artistice, calitate prin care are loc conectarea culturii artistice/artei la problematica filozofiei: estetică – compartiment al filosofiei ce studiază frumosul, etică – știința ce studiază normele morale stabilite în societate, filozofia minții, epistemologie, metafizică – compartimente ale filozofiei ce studiază întrebările fundamentale ale cunoașterii legilor universale (adevărului absolut). Altfel spus, anume prin caracterul simbolic al artei devine posibilă tezaurizarea triadei valorilor fundamentale ale umanului binefrumos- adevăr (I. Kant), consemnată în Grecia Antică prin termenul de areté – virtute, unitate dintre cele trei valori fundamentale. Simbolurile în artă servesc nu doar pentru transmiterea conținutului-idee, dar au, totodată, semnificație autonomă prin caracterul său vizual-simbolicideal, revelatoriu sub aspect umanist și spiritual. Capacitatea omului la percepție emoțional-afectivă și creație artistică l-a determinat să exprime propriile trăiri în forme artistice, fapt ce a cauzat apariția culturii artistice ca fenomen. Așadar, importanța culturii artistice este condiționată de referențialul său afectiv (emoțional-imaginativ) și rațional (conceptual-ideatic) al cunoașterii și expresiei realității. Începuturile emoțional-afective determină specificitatea conținutului și formei operei de artă, ce presupun o reacție emoțională, empatie și, totodată, începutul rațional, concepere a structurilor, aspectelor formale/conceptuale și conținuturilor ideatice, ceea ce face arta un mijloc unic al înțelegerii/cunoașterii a celor mai subtile mișcări ale construcției/personalității umane. Concluzionând, cultura artistică reprezintă un fenomen superior și fundamental al existenței și dezvoltării umane de revelare a potențialului artistic și creator al unei societăți/individ (educație artistică/formarea abilității activității artistice), sistem de opere, valori, relații, procese, instituții aferente cunoașterii/percepției, transmiterii/tezaurizării, dezvoltării/creării artei, parte a culturii umaniste și spirituale a societății/personalității.