Femeia mereu s-a zbătut între tot felul de etichetări contrastante precum: zeitate atotputernică și ființă desconsiderată, motiv de război și crimă sau împăcare și liniște; eroină muncitoare și harnică sau slujnică și servitoare; mamă blândă a copiilor sau „mașină de conceput urmași”; motiv de inspirație artistică sau subiect provocator pentu unele cercuri sociale. Cert este că ea niciodată nu a lipsit din artă și a fost un chip omniprezent, inclusiv în arta ce le unește pe toate – cinematografia. Imaginea femeii în cinema s-a modificat în dependență de schimbările culturale ale timpului, iar secolul XXI se pare că aduce direcții și tendințe care depășesc speranţele şi profeţiile predecesorilor din veacul trecut. Obiectivizarea sexuală este actul prin care o persoană este tratată asemenea unui obiect sexual sau ca obiect ce stimulează dorinţa sexuală. Persoana supusă acestei etichetări psihologice este dezumanizată şi „dezbrăcată” de trăsăturile personalităţii sale. Cinematografia a fost şi este încă unul din mediile în care acest fenomen se întâlnește extrem de mult. Desigur că rădăcinile acestui mod de a promova un produs media printr-un „obiect viu” sunt adâncite departe în istoria homo sapiens şi nu am putea elucida o explicație în câteva rânduri. De ce-ul acestui fenomen are prea multe răspunsuri şi nuanțe. De la faptul că bărbații mereu au dominat industriile de producție audiovizuală, bazate pe consum permanent, publicitate, promovare prin orice metodă posibilă pentru a avea cât mai multe perechi de ochi în faţa marilor sau micilor ecrane şi până la faptul că vanitatea umană este mereu exploatabilă şi aici nu fac excepție nici bărbații și nici femeile. Secolul XXI este unul extrem de polivalent, ceea ce, inevitabil, influențează și interpretarea socială a femeii în arta cinematografică, dar și în tot ce înseamnă tehnologii new media. Într-un mod ironic, imaginea femeii este exploatată mai mult ca oricând, dar, în același timp, la polul opus, rezistența umană a feminismului global este mai puternică ca niciodată. Într-un capăt avem industria divertismentului comercial care promovează femei hypersexualizate, independente și puternice, iar în celălalt avem juriul feminist care luptă pentru egalitatea genului și a timpului de ecran.