Limbajul plastic în spectacolul teatrului de animație
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
510 48
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-04 17:46
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
792.97.028.3 (2)
Teatru. Artă scenică. Reprezentații teatrale (521)
SM ISO690:2012
LEFTER, Nina. Limbajul plastic în spectacolul teatrului de animație. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 23 aprilie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, 2021, Vol.2, pp. 34-35.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale
Vol.2, 2021
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 23 aprilie 2021

Limbajul plastic în spectacolul teatrului de animație

Animation theater – the plastic language of the performance

CZU: 792.97.028.3

Pag. 34-35

Lefter Nina
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
 
Disponibil în IBN: 24 septembrie 2021


Cuvinte-cheie
formă, limbaj, plastic, animaţie, teatrul de păpuși, a mânui, animare


Teza

Deseori, folosim în limbajul teatrului de animaţie cuvântul plastică. Am căutat să aflu sensul lui din Dicţionarul Enciclopedic: Plastică – tehnica de a reproduce anumite forme prin modelare, dar mai are sensul de Arta de a sculpta si de a picta. Păpuşa, într-adevăr, ţine de arta sculpturii, însă, spre deosebire de sculptura statică, în spectacolul de animație ea se mişcă. Deci, păpuşa reprezintă limbajul plastic (sculptural) al spectacolului de animație, în teatrul de păpuşi ea capătă viaţă, expresivitate, gesturi clare, bine gândite, frumoase, în momentul în care cineva o ajută în exprimare. Şi acel cineva este chiar actorul teatrului de păpuşi. Dacă în teatrul dramatic, cel de operă sau balet instrumentul de lucru al actorului e chiar corpul lui, apoi în teatrul de păpuşi e şi păpuşa, gândirea lui, fantezia, emoţiile – toate sunt transpuse şi transmise publicului prin intermediul obiectului animat. Copilul vrea să creadă că însăşi păpuşa gândeşte şi vorbeşte. Păpuşarul se contopeşte cu viaţa personajului său, încât devine un tot unitar. Autorii lucrărilor teoretice despre teatrul de animaţie vorbesc despre specificul lucrului actorului păpuşar, folosind cuvinte precum a învia sau a-i da suflet păpuşii. Actorii de breaslă, însă, spun simplu a mânui păpuşa, de unde vine şi termenul de tehnica de mânuire a obiectului păpuşă. Să fii actor în teatrul de păpuși, înseamnă sa fii conectat integral în acelaşi timp la personajul jucat, la spaţiul în care se desfășoară acţiunea şi la reacţia copiilor (sau a adulţilor, după caz). Mai mult decât atât, pentru a fi bun în branşă, trebuie să te pricepi la mii de lucruri radical diferite. Păpuşile nu clipesc, nu zâmbesc, nu se încruntă. O apropiere de public, un profil, un cap aplecat, o mişcare bruscă – toate sunt gesturi citite drept sentimente. În plus, în teatrul de păpuşi totul se supune altor reguli. Aici se poate juca Hamlet la 60 de ani, deoarece păpuşa nu îmbătrâneşte niciodată. Nu te obligă nimeni să ai o anumită vârstă sau o anumită experienţă. Animarea obiectului-păpușă constituie principalul element în crearea limbajului plastic al spectacolului teatrului de animație.