Although linguistics, the science of language, has reached a high level of development, anyway in syntax there are still many unsolved problems. A very important problem is the one that identifies the parts of the sentences. Therefore, because of inconsistent application of principles, at the analysis of language acts, at the syntactic level, sometimes the extreme structural-grammatical formalism is reached, which, as a result, superimpose parts of sentences over parts of speech, the criterion which conducts to a morphological interpretation of syntax. Such a syntactical analysis is useless, because it makes impossible the real identification of text ideas. Grammarians, situated on morphological positions in syntax, are launching different methodological versions this way. One of them would be that the grammar case form is decisive for identification of the parts of sentences. Such a method is less applicable in Romanian, because at the same grammatical form of the case we have several syntactic functions and at the same function - several forms. In this study the author tries to analyze these morphological and syntactic aspects by demonstration, referring, in particular, to the semantic-syntactic status of the logical subject in the sentence.

Deși lingvistica, știință a limbii, a ajuns în prezent la un nivel înalt de dezvoltare, totuși în domeniul sintaxei mai rămân încă multe probleme nesoluționate îndeajuns. Una dintre ele, foarte importantă, este cea a criteriului de determinare a părților de propoziție. Astfel, din cauza aplicării inconsecvente a principiilor, la analiza faptelor de limbă, la nivel sintactic, se ajunge uneori în extrema formalismului structural-gramatical, prin care, drept rezultat, sunt suprapuse părțile de propoziție cu părțile de vorbire, ceea ce conduce spre o morfologizare a sintaxei. O atare analiză sintactică este fără de folos, deoarece face imposibilă identificarea reală a gândurilor din text. Grămătiștii, situați pe poziții morfologiste în sintaxă, lansează diferite variante metodologice în acest sens. Una dintre ele ar fi cea prin care se susține că forma gramaticală de caz al cuvântului ar fi decisivă la identificarea părților de propoziție. O astfel de metodă este mai puțin aplicabilă în limba română, deoarece la aceeași formă gramaticală de caz avem mai multe funcții sintactice și la aceeași funcție – mai multe forme. Aceste aspecte morfologice și sintactice încercăm să le analizăm prin demonstrare în studiul ce urmează, referindu-ne, în special, la statutul semantico-sintactic al subiectului logic în propoziție