În epoca „redeșteptării naționale”, Bucovina a cunoscut importante schimbări, în parte determinate de schimbarea locului Imperiului Habsburgic în cadrul „concertului european”, dar și datorită diversificării și multiplicării eforturilor mișcării de emancipare națională a românilor. În principal asistăm la intensificarea preocupărilor pentru îmbunătățirea situației școlii, afirmarea teatrului românesc, transformarea Bisericii Ortodoxe din Bucovina într-o instituție națională, stăvilirea valurilor de rutenizare a Bucovinei și afirmarea elementului românesc. Alexandru Hurmuzaki a absolvit liceul german din Cernăuți și a urmat cursurile Universității din Viena. Format în spiritul luptei pentru redeșteptare națională, acesta a jucat un rol deosebit în transformarea moșiei de la Cernauca într-un adevărat „Delphi al românilor”, loc de convergență a marilor proiecte de emancipare națională. Aici, la Cernauca, din timpul revoluției de la 1848–1849 și până la către sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au reunit oamenii cei mai importanți ai neamului românesc. „Psihologia popoarelor” a fost fondată ca disciplină științifică la jumătatea secolului al XIX-lea. Întemeietorii acestei școli de gândire au fost Moritz Lazarus și Heymann (Henrich) Stheinthal. Aceștia au pus bazele revistei berlineze „Zeitschrift für Völkerpsychologie und Sprachwissenschaft” (1860), în care au publicat mai multe studii și articole pe această temă. Intelectualii români (Maiorescu, Eminescu, Negruzzi, Xenopol) și-au manifestat interesul pentru „Școala Psihologiei popoarelor”, iar Alexandru Hurmuzaki a aplicat această disciplină la realitățile societății din Bucovina. Curentul „psihologia popoarelor” s-a manifestat ca parte a procesului de modernizare și afirmare națională. Ideile acestui curent au fost preluate de către Alexandru Hurmuzachi în publicația „Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina”. Articolele publicate în periodicul cernăuțean au oferit contemporanilor o modalitate de analizare a situației sociale și politice din Bucovina, permițând constituirea curentelor ideologice, a partidelor și mișcărilor politice din provincie.

În epoca „redeșteptării naționale”, Bucovina a cunoscut importante schimbări, în parte determinate de schimbarea locului Imperiului Habsburgic în cadrul „concertului european”, dar și datorită diversificării și multiplicării eforturilor mișcării de emancipare națională a românilor. În principal asistăm la intensificarea preocupărilor pentru îmbunătățirea situației școlii, afirmarea teatrului românesc, transformarea Bisericii Ortodoxe din Bucovina într-o instituție națională, stăvilirea valurilor de rutenizare a Bucovinei și afirmarea elementului românesc. Alexandru Hurmuzaki a absolvit liceul german din Cernăuți și a urmat cursurile Universității din Viena. Format în spiritul luptei pentru redeșteptare națională, acesta a jucat un rol deosebit în transformarea moșiei de la Cernauca într-un adevărat „Delphi al românilor”, loc de convergență a marilor proiecte de emancipare națională. Aici, la Cernauca, din timpul revoluției de la 1848–1849 și până la către sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au reunit oamenii cei mai importanți ai neamului românesc. „Psihologia popoarelor” a fost fondată ca disciplină științifică la jumătatea secolului al XIX-lea. Întemeietorii acestei școli de gândire au fost Moritz Lazarus și Heymann (Henrich) Stheinthal. Aceștia au pus bazele revistei berlineze „Zeitschrift für Völkerpsychologie und Sprachwissenschaft” (1860), în care au publicat mai multe studii și articole pe această temă. Intelectualii români (Maiorescu, Eminescu, Negruzzi, Xenopol) și-au manifestat interesul pentru „Școala Psihologiei popoarelor”, iar Alexandru Hurmuzaki a aplicat această disciplină la realitățile societății din Bucovina. Curentul „psihologia popoarelor” s-a manifestat ca parte a procesului de modernizare și afirmare națională. Ideile acestui curent au fost preluate de către Alexandru Hurmuzachi în publicația „Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina”. Articolele publicate în periodicul cernăuțean au oferit contemporanilor o modalitate de analizare a situației sociale și politice din Bucovina, permițând constituirea curentelor ideologice, a partidelor și mișcărilor politice din provincie.