Creșterea unității și cooperării între științele sociale a avut o influență și asupra antropologiei. Datorită participării la aceste cooperări au produs anumite schimbări în relațiile cognitive ale antropologilor, precum și modificări în instrumentele conceptuale pe care antropologii trebuie să le folosească în munca lor. Se consideră că antropologia culturală este tratată separat ca fiind o disciplină ce influențează asupra celorlalte domenii ale antropologiei moderne. În ultimii ani, cea mai izbitoare caracteristică a domeniului științelor care se ocupă de fenomenele umane a fost tendința de atac interdisciplinar asupra problemelor de interes comun. Obiectivul științific de bază este mai degrabă explicația decât descrierea, iar o abordare explicativă poate produce interpretări cu o proporție ridicată de consens în rândul cercetătorilor participanți. Un astfel de consens și astfel de interpretări sunt făcute posibile de către adoptarea unei scheme conceptuale comune sau a unei aproximări a acesteia. Acest tip de activitate științifică și schema conceptuală emergentă sunt denumite în mod diferit „abordarea multidimensională”, „analiza structural-funcțională”, „știința socială orientată spre probleme”, „știința comportamentului”, „teoria acțiunii” și altele. Antropologii s-au angajat în această mișcare în moduri diferite. Studiile de cultură și personalitate reprezintă una dintre manifestările anterioare ale tendinței și, deși acestea au fost recent în proces de fuzionare cu o abordare mai largă, ele continuă să atragă un număr mare de tineri antropologi. Mișcarea „antropologie aplicată” a dezvoltat tendințe interdisciplinare de o varietate diversă și adesea constructive. Alți antropologi, adesea izolați în instituții mici sau în departamente „combinate” cu alți oameni de științe sociale, au întreprins programe comune de cercetare cu reprezentanți din alte domenii.