Timpul petrecut în cadrul Imperiului Austriac a schimbat simțitor peisajul demografic al zonei de nord a Moldovei, denumită ulterior și Țara Fagilor. Pe lângă locuințele construite de români, și-au ridicat case tradiționale și comunitățile de germani, polonezi, evrei, lipoveni, huțuli, armeni și alții. La prima vedere casele tradiționale românești se remarcă prin acoperișul în patru table în timp ce locuințele germane, spre exemplu, sunt în general construite în două ape. Casele armenești sau poloneze se disting prin dimensiuni mai mari și un număr mai mare de camere în timp ce casele evreiești au o structură axata pe lungime. Pe de altă parte casele huțule sunt așezate adesea în zonele mai izolate de munte, în vârful unor dealuri. Mergând prin satele Bucovinei de Sud, prin numeroasele zone etnografice ale județului Suceava, remarcăm pe de-o parte case tradiționale care par că au rămas în afara trecerii timpului și pe de altă parte altele care se străduiesc să țină pasul cu noile tendințe din arhitectură și confort. Unele localități sau zone par adevărate „focare” vii de atracții turistice, cu o moștenire arhitecturală bogată, în timp ce alte așezări, unele multietnice, sunt astăzi pustii. Așadar, care este în prezent situația generală a patrimoniului construit în peisajul rural bucovinean? Mai este Țara Fagilor un tărâm al tradițiilor păstrate cu sfințenie sau riscă să devină o umbră plină de kitsch neintenționat? Acest album cu fotografii și descrieri text realizat în perioada 2018–2020, în urma deplasărilor pe teren și a interviurilor cu proprietarii construcțiilor locuite, încearcă să răspundă la aceste întrebări și să explice starea în care se află monumentele arhitecturale bucovinene și ce se va întâmpla în viitor cu acestea. Albumul este practic unul din rezultatele finale ale Proiectului „Port Cultural”, acțiune în care au fost implicați mai mulți parteneri și instituții importante din România.