Comunicarea de față încearcă să exploreze subiectul legat de procesul evolutuv, aflat în plina desfășurare, al practicilor muzicale populare de interpretare instrumentală în grup din ultimii șaptezeci de ani. Pe parcurs vom observa modul în care actualele orchestre profesioniste de muzică populară utilizează procedeele clasice în valorificarea și exprimarea sonoră a materiei muzicale, căreia deseori îi este imprimată maniera de interpretare proprie muzicii academice. Printre elementele de tehnică și expresie muzicală evidențiem: nivelul propriu-zis de interpretare de către fiecare muzician din orchestră, având în vedere libertatea executării unor pasaje complicate din punct de vedere tehnic, respectarea ritmului, cu deosebire în piesele de virtuozitate sporită, rigoarea executării pasajelor melodice cu un înalt grad de dificultate, articularea sonoră întocmai, utilizarea corectă a digitației și a trăsăturilor de arcuș ale instrumentiștilor ș.a. În mod special ne referim la repertoriul abordat. Pe timpul RSS Moldovenești, cât și în perioada post-sovietică autoritățile statului nu s-au preocupat cu adevărat de protejarea folclorului autentic, fapt ce în ziua de astăzi a grăbit „conectarea” formațiilor de muzică populară la fluxul globalizant al culturii. În noul context, orchestrele de muzică populară din țara noastră nu s-au axat în mod expres pe repertoriul local, pe stilul de interpretare cu specific zonal moldovenesc, dar au abordat un vast repertoriu din majoritatea zonelor folclorice din România, din care au rezultat proiecții repertoriale eclectice. În concluzie. Stilul de interpretare al unor orchestre de muzică populară din Republica Moldova ne arată direcția clară spre un postmodernism specific, care îmbină pregătirea academică de nivel profesional înalt al muzicienilor cu tendința de încadrare și afirmare în configurația cultural-artistică a contemporaneităţii, evadând din albia autenticului, deseori total nejustificată.