După reconstrucţia oraşelor Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti una din preocupările principale ale autorităţilor a fost dezvoltarea urbană. Puterile politice sovietice au impus o arhitectură specifică: „naţională ca formă şi socialistă în conţinut”. Această strategie a impulsionat transformarea arhitecturală - crearea arhitecturii socialiste naţionale. Noul principiu în proiectare consta în „prelucrarea elementelor clasice, îmbogăţite cu decor naţional, exprimat prin ornamente naţionale şi îmbinate cu însemne ideologice, utilizând tehnicile naţionale”. Astăzi această doctrină este una recognoscibilă, formând o identitate arhitecturală – arhitectura stalinistă – stil definitoriu în planificarea şi dezvoltarea oraşelor reconstruite. Un ansamblu de edificii staliniste este realizat în oraşul Chişinău. Clădirile impunătoare ca volum şi planimetrie impresionează prin arhitectura de detaliu. Sistemul decorativ stalinist interferează stiluri şi discipline. Elementele ornamentale ocupă cele mai vizibile şi onorabile spaţii ale edificiului, astfel faţada principală numită şi „faţada de paradă” este cea mai bogat ornată. Acestea au similitudini, dar şi deosebiri, formează grupuri compoziţionale sau sunt reprezentate separat. Decorul este înzestrat cu multiple informaţii, deseori, se poate identifica apartenenţa iniţială a edificiului şi destinaţia acestuia. Cert este faptul că simbolistica sovietică este abundentă. Acest demers ştiinţific are ca scop analiza arhitecturii staliniste, identificarea şi descrierea ulterioară a elementelor decorative. Este imperios necesară tratarea aspectului artistic a acestor edificii, pentru a spori interesul comunităţii faţă de arhitectura socialistă naţională moldovenească, întru valorificarea şi salvgardarea acesteia – ea fiind parte indispensabilă a moştenirii culturale.