Prezentul articol este consacrat instituției dobânzii moratorii (de întârziere), care se alocă pentru a compensa prejudiciul rezultat din executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, cunoscută de majoritatea sistemelor juridice și de instrumentele de uniformizare a dreptului contractelor. În pofida tendințelor de apropiere a reglementărilor în această materie, în sistemele juridice se conțin soluții diferite referitor la unele aspecte ale acestei instituții. Respectiv, tribunalele arbitrale dau soluții deferite, în funcție de reglementările legale și uzanțele comerciale internaționale pe care le consideră aplicabile în speță, jurisprudența în acest domeniu fiind neuniformă. În articol sunt analizate diferitele abordări în dreptul comparat, în practica arbitrală și în doctrină referitor la instituția vizată.

This article is devoted to the institution of interest on late performance, which is allocated to compensate for the damage resulting from the late performance of contractual obligations, known by most legal systems and instruments of uniform contract law. Despite the trend of approximation of regulations in this area, the legal systems contain different solutions regarding some aspects of this institution. Respectively, the arbitral tribunals give different solutions, depending on the legal regulations and the international commercial customs that they consider applicable to the case, the jurisprudence in this field being non-uniform. The article analyses the different approaches in comparative law, arbitral practice and in doctrine regarding the institution concerned.