Introducere. Starea de sănătate precară a angajaţilor constituie o problema majoră atât la nivel naţional, cât şi global. Muncitorii sănătoşi sunt coloana vertebrală a unei economii prospere. Scopul lucrării. Analiza colaborării interdisciplinare intre serviciile sănătăţii ocupaţionale şi cele ale medicinei primare. Material şi metode. Bibliografico-descriptivă, analitico-comparativă a literaturii de specialitate. Rezultate. Conform datelor OMS, la nivel global doar 10-15 % din angajaţi au acces la serviciile sănătăţii ocupaţionale, iar pentru ceilalţi 85-90 % unicele servicii de sănătate de care beneficiază sunt cele ale medicilor de familie. Medicii de familie nu sunt numai veriga de legătură între pacient/angajat şi specialistul în sănătate ocupaţională, dar, ocazional, şi unicul furnizor de servicii de sănătate. Pentru mulţi medici patologiile profesionale sunt „punct orb” din cauza omiterii sferei de ocupaţie a pacientului. În determinarea riscurilor pentru sănătatea unui individ sunt importanţi atât factorii profesionali, cât și cei non-profesionali. Medicii de familie trebuie sa înţeleagă sănătatea ocupaţională și vice-versa. Aceasta face vitală necesitatea colaborării productive între medicii specialişti în sănătate ocupaţională cu medicii de familie, organizarea cursurilor pentru medicii de familie în domeniul sănătăţii ocupaţionale. O abordare integrată a sănătăţii ocupaţionale şi medicii de familie va avea un impact mai răsunător asupra sănătăţii populaţiei apte de muncă. Concluzii. Cheia succesului în acest domeniu este inițierea, menținerea și îmbunătățirea colaborării între serviciile de asistență medicală primară şi sănătatea ocupaţională.

Introduction. Employees’ poor health is a major problem both nationally and globally. Healthy workers are the backbone of a prosperous economy. Objective of the study. Analysis of interdisciplinary collaboration between primary health care and occupational health. Material and methods. Bibliographical-descriptive, analytical and comparative study of field literature. Results. According to WHO, only 10-15% of employees have access to occupational health services and the other 85-90% benefit only of primary health care services. So physicians are not only the connecting link between the patient / employee and occupational health specialist, but, in countries with rudimentary occupational health services, is the sole provider of occupational health services. It has been demonstrated that the major share of physicians have diagnosing professional illness as weakness due to the omission of the patient’s occupation. Both occupational and habitual factors are important in determining health risks of a worker. Physicians must understand the occupational health services and vice versa. This makes vital the productive collaboration between medical specialists in occupational health with physicians, organizing courses for physicians in the fields of labor hygiene and occupational diseases. An integrated approach of occupational health services and primary health care services will have a greater impact on the health of the working age population. Conclusions. The key to success in this area is initiating, maintaining and enhancing the collaboration between occupational health and primary health care services.