În scopul stabilirii influenţei nanomaterialelor asupra însușirilor lipazelor extracelulare sintetizate de micromiceta Aspergillus niger CNMN FD 01 s-au efectuat cercetări comparative a proprietăţilor fizicochimice şi catalitice a preparatelor enzimatice obţinute prin cultivarea tulpinii producătoare în condiţii clasice (martor) şi de sinteză orientată, cu utilizarea nanoparticulelor dioxidului de titan (TiO2) (experiment), utilizat în calitate de biostimulator al enzimelor lipolitice. Pentru realizarea scopului au fost determinate activitatea catalitică, temperatura optimă de acțiune și termostabilitatea, pH-ul optim de acţiune şi pH-stabilitatea preparatelor lipolitice – caracteristici principale în vederea implementării succesive a preparatelor enzimatice. Conform rezultatelor cercetării, activitatea catalitică a preparatelor martor și experimental, evaluată după gradul de hidroliză a uleiului de masline prin dozarea activității lipolitice în condiții standard de hidroliză (37 °C, pH-7,0, timp de incubare 1 oră) a constituit 675000 U/g pentru preparatul martor și 1000000 U/g – pentru cel experimental, fiind superioară martorului cu 48,1%. Temperaturile optime de acțiune sunt identice pentru ambele tipuri de preparate, se manifestă în intervalul 20-80°C cu activitatea lipolitică maximală la 40°C. Activitatea optimă de acțiune pentru ambele preparate înglobează activitatea lipolitică maximală a preparatelor, determinată în condiții standard de hidroliză (675000 U/g și, respectiv, 1000000 U/g) a substratului cu păstrarea nivelului superior al activității preparatului experimental. Termostabilitatea preparatelor lipolitice s-a determinat prin dozarea activității enzimatice remanente după 15, 30 și 60 minute de menținere a preparatelor în lipsa substratului la diferite valori de temperatură în limitele 30-90°C. S-a constatat că indiferent de durata tratării, activitatea remanentă maximală în preparatul martor a fost marcată la temperaturile de 40°C și 60°C constituind 500000 U/g, în preparatul experimental - la 40°C și 70°C, constituind 750000 U/g, prezentând astfel 74,1%, și respectiv, 75,0% din activitatea enzimatică maximală stabilită până la termotratare. Ambele preparate enzimatice se caracterizează prin prezența a două optime ale pH-ului de acţiune – 5,0 și 7,0-8,0. Nivelul activităţii relevate în preparatul experimental la pH-ul 5,0 constituie 1000000 U/g, faţă de 750000 U/g în proba martor, fiind cu 33% mai înalt. Sporul activității enzimatice asigurat de nanooxidul de titan se păstrează la toate valorile de pH testate, în cazul valorilor optime constituind – 33,3% (pH-5,0) și 50,8% (pH-7,0 și 8,0). Preparatul experimental obținut din lichidul cultural al micromicetei rezultat la cultivarea în condiții de sinteză orientată cu utilizarea nanodioxidului TiO2 se distinge prin pH stabilitate mai înaltă față de cel produs în condiții clasice de cultivare, practic la toate valorile pH-lui analizate. Spre deosebire de preparatul martor care prezintă valoarea maximală a activității reziduale la pH-ul 3,0, ulterior aceasta diminuând treptat odată cu creșterea pH-ului, proba experimentală manifestă, suplimentar încă două maxime ale activității la pH-ul 6,0 și 9,0 cu nivel identic al activității reziduale constituind 754000 U/g, ceea ce prezintă 75,4% din valoarea activității maximale inițiale. Sporul activității enzimatice asigurat de nanoparticulele de TiO2 se păstrează, activitatea preparatului experimental fiind practic dublă față de cea stabilită în cazul preparatului martor în toate probele analizate. Conform rezultatelor cercetării, nanodioxidul TiO2 influențează mai semnificativ însușirile catalitice ale lipazelor extracelulare sintetizate de producător, asigurând o creştere a activităţii lipolitice de 1,5 ori față de preparatul martor. Efectul provocat de nanoparticule este stabil și se păstrează la toate etapele de procesare tehnologică al lichidului cultural, precipitarea şi izolarea enzimelor, precum şi în condiţii modificate de pH (2,2-9,0) şi temperatură (60-90°C).