Cele mai des utilizate metode de conservare a microorganismelor sunt crioconservarea și liofilizarea. Există multe avantaje și dezavantaje ale acestor metode, dar liofilizarea este metoda universală aplicată în Colecțiile de microorganisme. Viabilitatea și stabilitatea microorganismelor liofilizate depinde atât de mediul de protecție utilizat, cât şi de particularităţile taxonomice ale tulpinilor luate în studiu. Mediile protectoare în componenţa cărora intră laptele degresat şi/sau zaharoza au fost selectate ca fiind optime procesului liofilizării pentru microorganismele depozitate în Colecţia Naţională de Microorganisme Nepatogene din Moldova (CNMN). Numeroase cercetări demonstrează acţiunea nanoparticulelor asupra celulelor vii și eficacitatea utilizării lor în diverse domenii, care poate fi atât benefică, cât şi toxică în dependență de compoziţia chimică, mărimea şi concentraţia particulelor, precum şi de particularităţile fiziologobiochimice ale tulpinilor luate în studiu. Scopul cercetărilor a constat în acțiunea nanoparticulelor (NP) Fe2O3 și Fe2ZnO4, utilizate în mediul de protecție, asupra activității antifungice a micromicetelor după liofilizare și păstrare. În calitate de obiecte de studiu au fost utilizate 5 tulpini de fungi din genul Triсhoderma și 6 tulpini din genul Penicillium, din CNMN. Tulpinile au fost liofilizate în mediul de protecție Lapte degresat + 7% glucoză (LD + 7%G) (varianta martor - M) și 2 variante: M + NP Fe2O3 și M + NP Fe2ZnO4 în concentrație de 5 mg/l. Nanoparticulele utilizate au avut diverse mărimi și forme. NP de Fe2ZnO4 au avut dimensiuni de 8–15 nm, iar NP de Fe2CuO4 - 20–50 nm, predominând particulele cu dimensiunile de 30-35 nm. Acestea au fost sisntetizate de către cercetătorii ştiințifici de la I.P. Institutul de Chimie, cărora le mulţumim. Pentru stabilirea acțiunii NP asupra propietăților biosintetice a culturilor de Trichoderma și Penicillium a fost determinată activitatea antifungică până la liofilizare și după 1 an de păstrare în stare liofilizată. Proprietăţile antifungice au fost studiate conform metodei difuzimetrice, prin utilizarea blocurilor de geloză. În calitate de tulpini-test au fost folosiți fitopatogenii: Aspergillus niger; Alternaria alternata, Botrytis cinerea, Fusarium solani, Fusarium oxysporum. Rezultatele obținute au demonstrat că, activitatea antifungică a tulpinilor de Trichoderma după liofilizare și păstrare în varianta martor este la nivelul de până la liofilizare sau puțin diminuat, iar în variantele cu NP zonele de inhibiție a fitopatogenilor sau modificat. Astfel, activitatea antifungică a exometaboliților tulpinilor din genul Trichoderma, liofilizate în medii de protecție LD +7% G și 5 mg/l NP de Fe2O3, a depășit varianta martor cu 4,17-24%. Zonele de inhibiție sub acțiunea exometaboliților culturilor de Trichodermă, obținuți în variantele cu NP de Fe2ZnO4, de asemenea depășesc varianta martor cu 3-24%. Totodată în ambele variante au fost înregistrate și diminuări nesemnificative (2-3%) față de varianta martor. Activitatea antifungică a metaboliților tulpinilor din genul Penicillium după liofilizare și păstrare în prezența NP de asemenea s-a modificat. În variantele cu utilizarea NP de Fe2O3 cele mai semnificative valori au depășit martorul cu 11-18%. În cazul aplicării metaboliților obținuți în variantele cu NP de Fe2ZnO4 valorile maxime a activității antifungice față de unii fitopatogeni au depășit martorul cu 11,5-22,5%. În unele variante au fost înregistrate și diminuări nesemnificative de 3-5% față de unii fitopatogeni comparativ cu varianta martor. Astfel, s-a demonstrat că NP de Fe2O3 și Fe2ZnO4, utilizare în mediul de protecție în calitate de lioprotectori, pot modifica activitatea antifungică a tulpinilor de micromicete din genul Trichoderma și Penicillium față de unii fitopatogeni. În majoritatea cazurilor contribuie la stimularea activității antifungice.