În majoritatea țărilor, cât și în Republica Moldova, persistă problema poluării mediului ambiant cu produse de plastic, inclusiv cu polietilenă de densitate joasă (LDPE). Consecințele negative ale poluării solului cu plastic impun necesitatea elaborării măsurilor de remediere. Din lipsa metodelor chimice și fizice de distrugere eficientă a poluantelor din sol, în ultimul timp atenția este îndreptată spre elaborarea procedeelor de degradare biologică, inclusiv cu aplicarea fitoremedierii. În același timp, în prezent potențialul fitoremedierii este foarte puțin studiat în cazurile poluării solului cu LDPE. Scopul acestor studii a fost de a evalua potențialul de fitoremediere al plantei leguminoase măzăriche prin studierea impactului LDPE asupra productivității sale și asupra capacității de a forma complexul rizobio-radicular. Conform rezultatelor obținute, comparativ cu martorul absolut introducerea LDPE în sol în concentrații 1 și 5 g/kg a produs o creștere a lungimii medie a rădăcinilor plantei cu 20,5-48,7%, a înălțimii părții aeriene – cu 12,1-15, 7%, și a masei uscate a plantelor – cu 39,8-66,3% (în variantele cu LDPE semințele măzărichii înainte de introducere în sol au fost bacterizate cu tulpina Rhizobium leguminosarum K2). De asemenea, în varianta cu LDPE numărul de nodozități pe rădăcinile plantelor s-a majorat de 2,4-2,8 ori față de martorul absolut și cu 37,5-59,4% față de varianta unde semințele bacterizate cu Rhizobium leguminosarum K2 au fost crescute în solul netratat cu LDPE. Deși modificările observate nu au fost întotdeauna semnificative statistic, ele oferă motive suficiente pentru a concluziona că introducerea LDPE în sol nu numai că nu a avut efecte toxice asupra plantei și asupra simbiozei acesteia cu Rhizobium leguminosarum K2, dar a avut și consecințe pozitive. În primul rând, se atrage atenția asupra creșterii semnificative a numărului nodozităților pe rădăcini. Formarea complexului rizobio-radicular este important pentru dezvoltarea leguminoaselor. În nodozități se petrece fixarea endosimbiotică a azotului atmosferic, care este apoi transferat în plantă, stimulând creșterea și dezvoltarea acesteia. Prin urmare, este foarte posibil ca anume acest factor a predeterminat sporirea maximă și veridică a indicatorilor masei uscate și înălțimii plantelor în variantele cu LDPE. Se știe că fixarea simbiotică a azotului, pe lângă beneficiile pentru plante, contribuie și la îmbogățirea solului cu compuși de azot – până la 90-180 kg/h/an. În același timp, solul se îmbogățește cu substanțe organice ușor accesibile (datorită stimulării exudatelor radiculari și creșterii volumului reziduurilor de plante care nimeresc în sol). Toate acestea nu pot decât să stimuleze activitatea biologică generală a solului (în special cea microbiologică), care, la rândul său, contribuie la o distrugere mai activă a poluanților din sol și la îmbunătățirea calității/fertilității solului. Nu întâmplător, stimularea activității biologice a solurilor contaminate este unul dintre cele mai importante elemente și criterii de remediere efectivă a acestora. Pe lângă faptul că în variantele cu LDPE a fost posibilă o simbioză activă rizobioradiculară, a fost de asemenea interesant că, după indicatorii importanți, precum masa uscată a plantelor și numărul de nodozități pe rădăcini, efectul stimulator (față de martorul absolut) a fost mai mare anume în varianta cu concentrația maximă a LDPE. Pe de o parte, acest fenomen prezintă un argument suplimentar în favoarea concluziei că efectele pozitive observate au fost cauzate tocmai de prezența în sol a LDPE. Pe de altă parte, el demonstrează capacitatea neobișnuită a măzărichii de a crește activ în solul cu un nivel relativ ridicat de LDPE. Astfel, rezultatele obținute indică posibilitatea utilizării măzărichii în calitate de fitoremediant pentru soluri poluate cu LDPE, precum și importanța unor cercetări suplimentare cu scopul implementării practice a potențialului dezvăluit.