Etimilogia oraşului Soroca a prezentat şi continuă să prezinte un interes viu printre cercetători. În rândurile care urmează vom analiza succint cele mai importante iopoteze referitor la etimologia oraşului. Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” nota că anterior Soroca s-ar fi numit Alchioma, ea find aşezată în câmp, lângă coline, pe Nistru. Opinia acestuia a fost susţinută de N. Constantinescu care scria că: „Pe locurile unde se află astăzi Soroca, încă în veacul V înainte de Hristos era colonia grecească Olhionia, mai târziu sub regele Burebista dacii au ridicat ... o cetate cu numele Sargus, sau Serghidava, preschimbat apoi în Crahita sau Krahisava. Prin anii 240-250, oraşul devine cunoscut cu numele Soroca”. Observăm astfel că încă primii autori care s-au referit la etimiologia cuvântului au avut opinii diferite. Printre ipotezele răspândite la etapa actuală dominantă este cea în care se afirmă că denumirea Soroca ar proveni de la cuvântul sărac. Astfel, Gh. Ghibănescu era de părerea că: Сараka în limba veche slavă însemna peregrinus, călător, vagabond, om cu traista în băţ, gata de a-şi aschimba locul şi ţara, numai să aibă unde trăi. Asemenea săraci = vagabonzi, peregrini, se aduceau de peste hotare cu miile de vechii noştri boeri colonizatori şi descăletori de ocini; un exemplu în acest sens este şi scrisoare lui Ştefan cel Mare adresată brăilenilor, în care zice siromaci sătenilor din Brăila, adică săteni veniţi nu de mult de peste hotar, nefiind băştinaşii locului. Destinsa cercetătoare Mariana Şlapac menţionează despre existenţa unei litografii ruseşti de la începutul sec. XIX care reprezintă faţada şi planul cetăţii cu înscripţia „vechea citadelă genoveză în oraşul Soroca”. Sursele italiene infirmă existenţa unui asemenea emporiu (târg cetate, port agenţie în ţară străină) pe Nistru. Doar tradiţia istorică atribuie genovezilor cele mai reprezentative cetăţi din Moldova, Dobrogea şi Bulgaria, cuvântul „gianiviz” devine la otomani un sinonim al „voinicului”. Unele concepţii vis-à-vis de acest subiect au fost analizate în articolul lui Bulat N. Una dintre aceste concepţii e a lui Adrian Bucurescu care menţionează de regionalizmul soroca din Basarabia care înseamnă descântec, farmec e înrudit, evident cu panromânescul a soroci - a descânta, a ursi, a predestina. Dacă ţinem cont că în Evul Mediu, străinii, mai ales occidentalii, scriau că românii sânt maeştri în descântece şi atunci putem admite această ipoteză doar ca o ipoteză de lucru.