Legislaţia privind protecţia proprietăţii intelectuale a apărut recent. Regimul anterior a unor aşa obiecte precum creaţiile literare, ştiinţifice, a invenţiilor reieşeau din prioritatea drepturilor statului. Sistemul juridic nou format şi integrarea Republicii Moldova în spaţiul economic internaţional a impus atragerea atenţiei la tot complexul de probleme legate de protecţia proprietăţii intelectuale. În Codul Penal a Republicii Moldova protecţia juridico-penală a drepturilor proprietăţii intelectuale este prevăzută de articolele 185/1, 185/2 şi 185/3 . Scopul acţiunii acestor norme este protecţia drepturilor exclusive a autorilor şi altor titulari de drepturi, şi a proprietăţii industriale. Legislaţia penală în domeniul proprietăţii intelectuale prezintă unele momente lacunare, acestea fiind exprimate prin următoarele. Legislaţia în vigoare nu conţine o listă exhaustivă a obiectelor protecţiei juridice, care nimeresc sub incidenţa noţiunii de proprietate intelectuală. Această poziţie a legislatorului apare ca fiind perfect logică şi întemeiată, deoarece este absolut imposibil a enumera toate tipurile de obiecte protejate a proprietăţii intelectuale, deoarece acestea au tendinţa deja bine stabilită de a se schimba, a suporta modificări. Astfel, noţiunea de proprietate intelectuală nu s-a format definitiv şi net în legislaţie şi se utilizează în o accepţiune destul de largă a sa. Sfera aproximativă a proprietăţii intelectuale poate fi divizată în proprietate industrială, dreptul asupra invenţiilor, – modelelor de utilitate, modelelor industriale, mărci etc. – şi proprietate artistică – drepturile de autor şi drepturile conexe. Este important a menţiona că folosirea termenului „proprietate” în noţiunea „proprietate intelectuală” este condiţionată. Din punct de vedere juridic drepturile de proprietate intelectuală nu pot fi echivalate cu drepturile de proprietate materială Se poate, de asemenea conchide că aspectele distincte ale tratărilor teoretice constituie expresia inexistenţei unui model unic şi universal valabil de apărare socială a proprietăţii intelectuale care ar putea fi implimentat astfel încît să nu se admită sau să se limiteze considerabil numărul faptelor care ar putea prejudicia drepturile obţinute în urma activităţii intelectuale.