Poziţia de superioritate remarcată în raporturile contractuale specifice (contractele de consum) este sursa unui semnificativ. Această poziţie având la bază puterea economică deţinută de profesionist prin raportare la consumator, care confruntat cu această situaţie, se vede pus în situaţia de a accepta orice efect care ar putea decurge din supremaţia economică a primului. În consecinţă, „dreptul consumaţiei” a conceput anumite remedii colective şi preventive, care au ca obiect, în primul rând, ameliorarea formării consimţământului consumatorului – fapt care se realizează prin obligarea profesionistului la respectarea unei obligaţii de informare şi în al doilea rând, înlăturarea unor dezechilibre semnificative între drepturile şi obligaţiile părţilor ceea ce echivalează cu suprimarea clauzelor abuzive. Clauza abuzivă reprezintă o stipulaţie contractuală care are menirea de a rupe echilibrul contractual, transformându-l într-o modalitate de dobândire a unui avantaj excesiv în persoana profesionistului şi respectiv, a unui „dezavantaj semnificativ” de partea consumatorului. Sursa de identificare a criteriilor de determinare a caracterului abuziv se regăseşte în prevederile art. 1 alin. 1 din legea nr.105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor, care stipulează că va fi întotdeauna abuzivă „clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţei bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor” Însă, legea amintită, se rezumă doar la a defini clauza abuzivă fără instituirea unei reglementări care ar sancţiona partea care include clauze abuzive în contract. Această definiţie relevă faptul că în economia clauzelor abuzive sunt determinante: - lipsa negocierii directe. - încălcarea bunei credinţe. - existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.