Viaţa socială nu poate fi concepută fără răspundere, fie ea juridică, fie ea morală sau religioasă. În acest caz răspunderea este o condiţie sine quo non pentru buna funcţionare a societăţii civile. Astfel, cum respectarea răspunderi pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase este o condiţie a unei mai bune protecţii a consumatorului. Noua răspundere pentru produse este prevăzută de Codul civil şi este armonizată în totalitate cu prevederile dreptului european în materia răspunderii delictuale, în particular cu Directiva 85/374/CEE privind răspunderea producătorului pentru prejudicial cauzat de produse defectuoase. Pe planul dreptului internaţional uniform, Conferinţa de la Haga de drept internaţional privat a elaborate în 1973 o Convenţie privind legea aplicabilă răspunderii pentru fapta produsului, ratificată pînă în prezent de statele west-europene.. Totodată, menţionăm că răspunderea obiectivă instituită de prevederile europene este o creaţie a doctrinei şi ulterior a practicii judiciare nord-americane. Necesitatea reglementării în dreptul naţional a acestei forme a răspunderii juridice delictuale s-a făcut obligatorie odată cu dezvoltarea tehnologică, cu tendinţa de a reduce continuu costurile de producţie, de asemenea s-a luat în considerare concurenţa comercială. Producătorul, importatorul sau orice altă persoană prevăzută de art.126 al Codului civil, răspundere şi în lipsa vinovăţiei pentru paguba provocată de produsul său. Pentru angajarea răspunderii sunt necesare a fi întrunite cumulativ trei condiţii: să fie fost cauzat un prejudiciu, să fi fost produsă o faptă cauzatoare de prejudicii care constă în fabricarea şi comercializarea unui produs defectuos sau punerea în circulaţie a acestuia, de asemenea să existe o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită. Sarcina probei îi revine victimei care este obligată să dovedească prejudiciul, defectul produsului şi legătura de cauzalitate dintre acestea.