Procesul de transformare a economiei a condus la modificări esenţiale în structura profesională a populaţiei. Pierderile masive de locuri de muncă în industrie, au fost doar parţial compensate de locurile de muncă nou apărute în domeniul serviciilor şi în ramurile industriale retehnologizate. Însă, şomajul nu poate fi cuantificat cu exactitate, scăderea numărului de locuri de muncă fiind însoţită de o activitate importantă la nivelul economiei subterane, de forme hibride de activitate oficială şi neoficială, ceea ce îngreunează desfăşurarea unei analize concrete asupra pieţei muncii. Din procesul de transformare a structurii economice şi a societăţii în ansamblul său, din necesitatea reorientării profesionale colective şi individuale, din noile cerinţe privind calificările şi competenţele, au rezultat o multitudine de procese de învăţare impuse şi libere, formale şi informale. Varietatea de nevoi de formare determinate de modificările economice şi sociale profunde, care au avut loc şi care urmează să aibă loc în România, nu sunt evaluate corespunzător, una dintre explicaţii derivă din aceea că, la nivelul factorilor de decizie, dar şi al societăţii în general, nu se recunoaşte încă importanţa fundamentală a formării pentru depăşirea problemelor generate de modificările structurale. Pentru valorificarea deplină a potenţialului uman de care dispune România, analizele economice întreprinse arată că este necesară creşterea gradului de ocupare, atât prin crearea de locuri de muncă în condiţii de creştere economică, cât şi prin îmbunătăţirea adaptabilităţii şi mobilităţii ocupaţionale. Din această perspectivă, România înregistrează încă o rămânere în urmă în ceea ce priveşte asigurarea educaţiei iniţiale şi continue de calitate şi adecvate pieţei muncii. Pentru atingerea obiectivelor strategice propuse, apare necesitatea realizării unei mai bune conexiuni între piaţa muncii, educaţie şi formare profesională. În acest context, politica angajatorilor în domeniul formării şi dezvoltării resurselor umane este determinată de o serie de factori şi condiţii printre care: nivelul de performanţă şi capacitatea de investiţie, poziţia pe piaţa muncii, mărimea companiilor, domeniul de activitate, stabilitatea şi motivaţia personalului.