Desfăşurarea activităţii economice impune convertirea rezultatelor veniturilor în cheltuieli pentru satisfacerea nevoilor de consum productiv, personal şi public, şi cheltuieli pentru cumpărarea de noi factori de producţie (investiţii), proces care se înfăptuieşte prin mecanisme specifice. Utilizarea venitului are în vedere atât satisfacerea trebuinţelor prezente, cât şi a celor viitoare şi în consecinţă, aceasta se împarte într-o anumită proporţie, în cheltuieli de consum şi economii. Surplusul de venit peste cheltuielile de consum constituie economiile. Deci venitul (Y) este alcătuit din cheltuieli de consum (C) şi din economii (E). Economiile pot să rămână fie o tezaurizare sterilă, fie se pot transforma, prin intermediul investiţiilor, într-un plasament care conduce la sporirea dimensiunilor capitalului real al agenţilor economici sau patrimoniului social. În sens larg, investiţiile desemnează plasarea economiilor deţinute de persoane fizice sau juridice în vederea creării şi achiziţionării de noi echipamente de producţie, perfecţionării celor existente, creşterii stocului de capital, construirii de locuinţe, cumpărării unor suprafeţe de teren, achiziţionării de titluri de valoare. Factorii principali care influenţează investiţiile sunt: volumul economiilor, cererea de investiţii, rata dobânzii şi raportul ei cu rata profitului, rentabilitatea întreprinderii, riscul întreprinzătorului, riscul creditorului, politica statului, conjunctura economiei mondiale.