Ca urmare a tranziţiei economiei Republicii Moldova spre o economia de piaţă eficientă, în decurs de mai mult de un deceniu asistăm la un proces de mare amploare şi anume, la emigrarea populaţiei active. Ca rezultat al acestui fenomen volumul remitenţelor sporeşte în fiecare an, fapt ce a condus la o serie de consecinţe în economia naţională. De fapt, remitenţele constituie fluxuri considerabile de numerar trimise pentru diverse scopuri de rezidenţii unei ţări care lucrează în afara ţării. Un moment important în tratarea acestui subiect îl constituie motivarea persoanelor respective. Astfel, în general sunt două motive care îi determină pe cetăţenii din afara ţării să trimită bani acasă, în special unii încearcă să-şi ajute rudele şi prietenii care au o situaţie economică dezavantajoasă, alţii trimit mijloace băneşti în scop investiţional. În acest sens, este important de a determina destinaţia finală a remitenţelor pentru a putea implementa diferite politici care ar permite economiei naţionale să profite de acest fenomen. Veniturile semnificative de capital din afara ţării pot duce la aprecierea cursului real de schimb şi ca rezultat la diminuarea competitivităţii producţiei autohtone şi la o eventuală diminuare a exporturilor. În cazul când remitenţele ar fi utilizate pentru investiţii şi nu pentru consum, pe termen lung s-ar mări capacitatea de producţie a economiei şi respectiv cantitatea de bunuri şi servicii produse în interiorul economiei. Schimbarea direcţiei de utilizare a remitenţelor în favoarea investiţiilor se poate face prin diverse politici, printre aceste se pot enumera stabilirea unor rate înalte a dobânzii la depozitele persoanelor fizice, stimularea investiţiilor în business-ul mic şi mijlociu, emiterea hârtiilor de valoarea de stat în valută, etc.