În evoluţia aşa numitului cadru monetar aflat in atenţia băncilor centrale s-a conturat din ce în ce mai mult necesitatea unei ancore nominale care să se fundamenteze pe eventualele anticipări în stabilitatea sau modificarea nivelului general al preţurilor. Ancorele nominale au devenit ţinte ale politicilor monetare, cu observaţia că practica a ajuns să recomande băncilor centrale ţintirea, în acelaşi timp, a unei singure ancore nominale. Din ancorele nominale folosite, cele care s-au evidenţiat cu efecte scontate au fost, fie cursul de schimb, fie agregatele monetare, fie inflaţia ca atare. Există o secvenţialitate relativ istorică în ţintirea uneia din ancorele nominale, predominanţa ţintirilor urmând chiar ordinea de prezentare făcută celor trei ancore nominale. Teoria şi practica politicii monetare subliniază faptul că eficienţa ţintirii unei ancore presupune renunţarea la celelalte, cel puţin ca obiectiv direct. Un aspect important al cadrului de analiză a politicii monetare reprezintă evaluarea eficienţei măsurilor de politică monetară. În acest sens, politica monetară este analizată din punctul de vedere a unei soluţii dinamice de control optim, în mediu stohastic. Utilizând variabilă de control (un obiectiv operaţional) şi având în vedere evoluţia variabilelor de stare (obiective intermediare), banca centrală minimizează o funcţie obiectiv (a cărei formulare depinde de preferinţele acesteia în raport cu variabilele de stare). Rezultatele acestei funţii sunt denumite adesea reguli de politică monetară. Acestea reprezintă o regulă pentru ajustarea variabilei de control în raport de valorile înregistrate de variabila de control şi variabila de stare în perioadele anterioare. Cadrul general de analiză a politicii monetare se referă la analiza performanţelor politicii monetare, gradul de atingere a obiectivelor operaţionale, intermediare şi finale stabilite de băncile centrale în politicile lor monetare, gradul de corespundere a obiectivelor politicii monetare în raport cu situaţia macroeconomică efectivă şi prognozată, efectele măsurilor şi instrumentelor politicii monetare aplicate de băncile centrale, analiza agregatelor şi indicatorilor monetari, etc. În pofida faptului că cadrul de analiză a politicii monetare este destul de diversificat, totuşi acesta poate fi grupat în trei tipuri de indicatori: indicatori de performanţă a politicii monetare, Indicatori de analiză a eficienţei măsurilor şi instrumentelor de politică monetară, indicatori de analiză a agregatelor monetare şi efectelor politicii monetare.