Introducere. Pancreatita acută progresează de la leziunea locală la răspuns sistemic prin producerea mediatorilor inflamatorii. Majoritatea mediatorilor eliberaţi din pancreas, înainte de a nimeri în circulaţia sistemică trec prin ficat. Este rezonabil de asumat acestui organ un rol important în dezvoltarea răspunsului sistemic în pancreatita acută. Scop. Determinarea dereglărilor funcţionale hepatice în pancreatita acută severă comparativ cu forma uşoară Material şi metode. A fost efectuată analiza parametrilor biochimici la 28 pacienţi cu pancreatită acută. Conform scorurilor severităţii SAPS, SIRS şi Ranson pacienţii au fost distribuiţi în două grupuri: I – forma uşoară (Ranson≤3, SIRS≤2, SAPS≤7) n=13; II – forma severă (Ranson≥3, SIRS≥2, SAPS≥7) n=15. Au fost analizaţi comparativ parametrii biochimici la debutul şi sfârşitul tratamentului în terapie intensivă. Raportul bărbaţi/femei: grup I– 9/4, grup II–13/2; vârsta medie 43,25±4,47 ani şi 44,80±2,66, respectiv. Toţi pacienţii au primit tratament conservativ intensiv; 10 pacienţi au beneficiat de hemofiltraţie (grupI-n=1, grup II-n=9). Rezultate. Statistic semnificative au fost diferenţele între două grupuri a indicelor: proteina generală 60,33vs50,73 g/l (p<0,01), ALT 77,88vs23 u/l (p<0,05) şi indexul protrombinnic 94,33vs88,45 (p<0,05). A fost observată o tendinţă de scădere a transaminazelor şi sporire a ureii în grupul II comparativ cu primul grup, diferenţa fiind, însă statistic nesemnificativă. Rata mortalităţii grupul I–7,69% (n=1), grupul II–46,66 (n=7). Concluzii. Se observă deviaţii în funcţia ficatului în dependenţă de severitatea patologiei (între grupuri), precum şi diferenţă între parametri la debutul şi la sfârşitul tratamentului în terapia intensivă (în interiorul grupelor), însă pentru a formula concluzii certe sunt necesare studii suplimentare.