Proprietăţile antimicrobiene ale taninurilor se realizează prin următoarele mecanisme: inhibiţia enzimelor extracelulare microbiene, deprivarea substratelor necesare pentru creşterea microbiană, acţiunea asupra metabolismului microbian prin inhibiţia fosforilării oxidative şi deprivarea de fier. Se cunoaşte că extractele fenolice din unele plante dezintegrează membrana externă a tulpinilor de Salmonella examinate, ceea ce indică captarea fenilaftilaminei şi eliberarea a 14-c-galactozlipopolizaharidei [1, 2, 3]. Totodată, mecanismele de rezistenţă a microorganismelor împotriva taninurilor se realizează prin detoxifierea acestora ca urmare a sintezei polimerilor de complexare a taninurilor, oxidarea compuşilor, biodegradarea compuşilor şi sinteza sideroforilor. În cercetările noastre s-a constatat că enoxilul – enotanină hidrosolubilizată prin modificare chimică acţionează asupra bacteriei Pseudomonas aeruginosa prin reprimarea activităţii unor enzime importante pentru viabilitatea şi patogenitatea acesteia – oxidazelor, citratreductazelor, hemolizinei, precum şi a indolului şi piocianinei. Studiul comparativ al acţiunii unui şir de preparate antibiotice asupra culturilor de P.aeruginosa, tratate şi netratate în prealabil cu enoxil a pus în evidenţă faptul că enoxilul măreşte sensibilitatea microorganismului la majoritatea antibioticelor testate, ceea ce relevă posibilitatea utilizării enoxilului la tratarea infecţiilor produse de P.aeruginosa. Prin metoda chemiluminiscenţei s-a constatat activitatea antioxidativă a Enoxilului.