Articolul precedent |
Articolul urmator |
273 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-27 12:18 |
SM ISO690:2012 DUCA, Maria, PORT, Angela, CROITORU, Antonina. Genele de rezistenţă la tomate. In: International Conference of Young Researchers , 6-7 noiembrie 2008, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2008, Ediția 6, p. 35. ISBN 978-9975-70-769-5. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
International Conference of Young Researchers Ediția 6, 2008 |
||||||
Conferința "International Conference of Young Researchers " Chişinău, Moldova, 6-7 noiembrie 2008 | ||||||
|
||||||
Pag. 35-35 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Tomatele (L. esculentum) reprezintă o cultură agricolă tradiţională pentru Republica Moldova. Anual sunt suportate pierderi economice determinate de virusuri, bacterii, ciuperci, insecte, nematozi. Nematozii galigeni (Meloydogine sp) sunt unii dintre cei mai dăunători fitopatogeni ai tomatelor, reducînd cu circa 5% recolta agricolă mondială. Metodele tradiţionale de combatere a nematozilor apelează la fumiganţi, care totodată sunt şi poluanţi ai mediului. De aceea, utilizarea metil-bromidului pe scară largă a fost interzisă. O soluţie ar fi cultivarea de soiuri rezistente la nematozi. Ameliorarea rezistenţei la nematozi reprezintă un scop urmărit de diverse programe moderne de selecţie a tomatelor. Rezistenţa tomatelor la nematozii galigeni este conferită de gena Mi moştenită dominant, ce codifică 2 proteine Mi-1.1 şi Mi-1.2. Forma activă Mi1.2, se implică în cascadele semnalizării intracelulare şi conferă rezistenţă la nematozii galigeni, afidii şi musculiţa albă. Pentru identificarea genei a fost elaborat marcherul molecular REX-1. Studii de identificare a genelor de rezistenţă prin utilizarea marcherilor moleculari sunt slab dezvoltate în Moldova, iar la tomate lipsesc. În contextul celor expuse s-a propus ca scop screening-ul a 16 soiuri de tomate cultivate în Moldova pentru gena rezistenţei la nematozii galigeni. Acestea au fost infectate cu nematozi, iar gradul de infectare s-a evaluat prin estimarea indexului galelor (GI). Cel mai mare grad de susceptibilitate a fost observat la Peto-86 (GI=4). Analiza moleculară în baza PCR utilizînd primerii specifici REX-F1 şi REXR2 a pus în evidenţă prezenţa unei benzi cu masa moleculară aşteptată de 750 pb la toate soiurile cercetate. Prin restricţia ampliconilor cu enzima TaqI s-a reuşit distingerea soiurilor rezistente de cele susceptibile. În baza rezultatelor restricţiei (3 fragmente: 750, 570 şi 160 bp) s-a identificat soiul Djina ca rezistent, fiind heterozigot după gena Mi. Restul soiurilor cercetate au fost identificate ca susceptibile, gena Mi fiind în stare recisivă. Rezultatele obţinute oferă o informaţie valoroasă despre gradul de rezistenţă la atacul nematozilor galigeni a tomatelor cultivate pe teritoriul Republicii Moldova, fiind aplicate în programe de ameliorare în scop de screening al hibrizilor rezistenţi. |
||||||
Cuvinte-cheie Lycopersicon esculentum –, Meloidogyne –, Mi –, P, C, R –, Taq, I |
||||||
|