Studiul diminuării concentraţiei coloranţilor direcţi şi a surfactantului neionogen din soluțiile-model prin aplicarea metodelor fizico-chimice
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
197 3
Ultima descărcare din IBN:
2023-01-16 11:15
SM ISO690:2012
GUȚU, Silvia. Studiul diminuării concentraţiei coloranţilor direcţi şi a surfactantului neionogen din soluțiile-model prin aplicarea metodelor fizico-chimice. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:: Ştiinţe ale naturii. Ştiinţe exacte, 25-26 aprilie 2013, Chişinău. Chişinău, 2013: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2013, SN, SE, pp. 54-55.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SN, SE, 2013
Sesiunea "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: "
Chişinău, Moldova, 25-26 aprilie 2013

Studiul diminuării concentraţiei coloranţilor direcţi şi a surfactantului neionogen din soluțiile-model prin aplicarea metodelor fizico-chimice


Pag. 54-55

Guțu Silvia
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 4 mai 2021


Rezumat

Apele reziduale textile conţin mai mulţi componente organice, cum ar fi coloranţi, surfactanţi, substanţe auxiliare textile (alcooli, polialcooli, fenoli, aldehide, stabilizatori, fixatori, dispergători etc.). Surfactanţii joacă un rol important în vopsirea ţesăturilor şi nimeresc în apele reziduale împreună cu coloranţii şi alte substanţe auxiliare. Ei sunt substanţe nebiodegradabile şi toxice pentru vieţuitoarele din bazinele acvatice. Pentru înlăturarea surfactanţilor din apele reziduale se aplică diferite metode fizico-chimice, chimice şi biochimice. Metoda de coagulare se aplică cu succes pentru înlăturarea concomitentă a coloranţilor şi surfactanţilor în etapa de pretratare a soluţiilor, care duce la o concentrare a componenţilor organici pe suprafaţa coagulantului de aluminiu. Efectul înlăturării depinde de concentraţia colorantului şi a surfactantului, care în soluţii mai concentrate, când se atinge concentraţia critică de formare a micelelor, se formează micele mixte dintre colorant şi surfactant, care duc la dispersarea particulelor asociate de colorant. Cu mult mai greu se înlătură surfactanţii din apele reziduale textile, unde ei sunt împreună cu coloranţii textili şi sunt stabilizaţi de alte substanţe auxiliare textile. Pentru aceste ape reziduale, aplicarea metodelor de adsorbţie cu ajutorul cărbunilor activi este limitată din motivul că numai în jurul de 24% de surfactanţi şi coloranţi sunt înlăturaţi, deoarece o parte mare din micropori şi mezoporii cărbunilor activi nu sunt accesibili pentru particulele asociate ale acestor poluanţi organici. De aceea, la prima etapă de tratare a apelor reziduale textile de poluanţii organici menţionaţi se aplică metoda de coagulare cu ajutorul sărurilor de fier sau aluminiu, care prin dizolvarea lor în apa tratată, formează particule coloidale, capabile să neutralizeze şi să sedimenteze surfactanţii şi coloranţii, sau metoda de oxidare Fenton şi FotoFenton care cu ajutorul radicalilor OH* distrug structura colorantului şi surfactantului formând substanţe cu masa moleculară mai mică care pot fi adsorbite cu ajutorul cărbunilor activi la etapa a doua de tratare. Cu acest scop, a fost studiat procesul de înlăturare a coloranţilor textili direcţi, şi anume, albastru-aprins direct în prezenţa surfactantului neionogen la tratarea l cu coagulantul de aluminiu (Fig.1 – oxidarea catalitică şi fotocatalitică cu peroxidul de hidrogen şi adsorbţie a lor de către cărbunii activi. În Fig.1 observăm că prin coagulare nu se ajunge la normele sanitare, dar după cum a fost menţionat mai sus, numai prin combinarea metodei de coagulare şi adsorbţie se pot eputa soluţiile până la normele admisibile. Surfactanţii se oxidează şi degradează cu participarea radicalilor OH*, care se formează la descompunerea fotocatalitică a peroxidului de hidrogen în prezenţa ionilor de fier (II). Gradul de degradare depinde de natura substituenţilor (grupa metil, etil etc.) de la atomul cuarternar de azot şi de natura anionului exterior (clorură, bromură). Gradul de mineralizare al surfactanţilor ajunge până la 60-80% (Fig.2). La adăugarea întregii cantităţi de peroxid la începutul oxidării (Fig.3), efectul de mineralizare este mai mare ca în cazul adăugării la început şi după 30 min (Fig.4). Prin oxidare şi adsorbţie pe cărbuni activi se pot epura soluţiile de coloranţi în amestec cu surfactant, şi efectul epurării depinde de metoda de oxidare aleasă, (metoda Fenton sau Fotofenton). Gradul de oxidare şi de mineralizare este mai mare în cazul aplicării metodei FotoFenton, fiindcă concentraţia radicalilor OH* se măreşte din motivul că la iradierea cu razele UV peroxidul de hidrogen se descompune cu formarea acestor radicali.figureFig.1. Dependenţa concentraţiei remanente a amestecului de surfactant neionogen cu colorant, AAD, de concentraţia ionilor de aluminiufigureFig.2. Dependenţa concentraţiei remanente de timpul oxidării surfactantului prin prin metoda Fenton şi FotoFenton la lungimi de undă diferite. Cinit=60 mg/lfigureFig.3. Efectul de mineralizare în funcție de timpul oxidării şi adsorbţia amestecului de colorant AAD cu surfactant neionogen. Cinit=265 mg/l. V H2O2=1,2 ml adăugat la începutul oxidăriifigureFig.4. Efectul de mineralizare în funcţie de timpul oxidării şi adsorbţiei amestecului de colorant AAD şi surfactant neionogen. Cinit=265 mg/l. V H2O2=1,2; ½ adăugat la începutul oxidării, ½ la 30 min