Varietatea de culori a produselor ce le utilizăm a devenit indispensabilă pentru omul modern şi de aceea coloranţii sintetici sunt esenţiali pentru satisfacerea cerinţelor, mereu crescânde, de varietate a nuanţelor rezistente şi strălucire a culorilor. Pentru a corespunde din punct de vedere tehnologic, coloranţii trebuie să prezinte stabilitate chimică şi fotolitică ridicată, iar eforturile chimiştilor au făcut ca o bună parte dintre coloranţii utilizaţi în acest moment să întrunească aceste caracteristici. Din păcate, drept consecinţă a înaltei lor stabilităţi, coloranţii cu utilizare textilă sunt în mică măsură degradaţi în condiţiile aerobe prezente în instalaţiile uzuale de epurare, ceea ce face ca, în absenţa unor tratamente terţiare de epurare, o cantitate semnificativă de colorant să părăsească staţia de epurare odată cu apa epurată. În această lucrare, ne-am propus să studiem eficacitatea metodelor de oxidare avansată cu aplicarea peroxidului de hidrogen, care poate fi descompus la iradierea cu razele UV, în prezenţa ionilor de fier (II) (metoda Fenton) sau la acţiunea concomitentă a ionilor de fier (II) şi a razelor UV (metoda Foto-Fenton). Aplicarea metodei Foto-Fenton reprezintă un interes atât teoretic, cât şi practic, din motivul că concentraţia radicalior OH* se măreşte în procesul de fotocataliză datorită faptului că o parte din radicalii OH* se obţin şi din moleculele de peroxid la descompunerea lor cu ajutorul razelor UV, iar altă parte de radicali se obţin ca rezultat al interacţiunii moleculelor de peroxid de hidrogen cu ionii de fier (II), conform mecanismului:formulaCu acest scop, a fost studiat procesul diminuării concentraţiei amestecului de coloranţi activi: portocaliu activ (PA), roşu activ (RA), albastru activ (AA), auriu activ (AuriuA), roşu acid antrachinonic (RAA) şi surfactantul anionic laurilsulfat de sodiu din soluţiile model la oxidarea lor cu peroxidul de hidrogen, catalizat de ionii de fier (II) şi la iradierea cu razele UV în prezenţa ionilor de fier (II), în funcţie de concentraţia peroxidului şi ionilor de fier (II), concentraţia şi natura coloranţilor şi de timpul oxidării fotocatalitice.Ca rezultat al cercetărilor, am determinat că gradul de oxidare şi de mineralizare depinde, pe de o parte, de concentraţia radicalilor OH*, care, la rândul ei depinde de concentraţia peroxidului, ionilor de fier (II) şi de lungimea de undă, iar pe de alta, de concentraţia componenţilor organici din amestec şi timpul de oxidare. Cu mărirea concentraţiei peroxidului şi a ionilor de fier (II), gradul de mineralizare se măreşte până la o valoare optimă, care depinde de raportul dintre concentraţia peroxidului şi a componenţilor organici. S-a stabilit, că acest raport este de 5:1 . S-a obţinut, că în urma oxidării fotocatalitice, concentraţia compuşilor organici din soluţiile-model se micşorează datorită oxidării moleculelor de coloranţi şi surfactant cu ajutorul radicalilor OH*, până la compuşi organici mai simpli, iar o parte dintre ei se oxidează până la dioxid de carbon şi apă. În Tabel sunt reprezentate rezultatele obţinute în urma tratării soluţiilormodel cu reagentul Fenton şi Foto-Fenton, timp de o oră pentru diferiţi coloranţi: Tabel Diminuarea concentraţiei amestecului de coloranţi activi şi surfactantul anionic la oxidarea soluţiilor-model cu peroxidul de hidrogen prin metoda Fenton şi Foto-Fenton în funcţie de timpul oxidării şi natura colorantului [H2O2]= 3*10-3M, [Fe]= 3*10-4M [col]=200 mg/l; [surf.]= 60 mg/l; pH=2,5, Λ=365nmtableAnalizând rezultatele obţinute, constatăm că cel mai eficient se mineralizează coloranţii AA şi AuriuA, iar cel mai greu, amestecul de coloranţi RA, PA şi RAA.