Micoplasmele reprezintă grupe particulare de microorganisme cu un larg areal de răspândire în natură, cu proprietăți patologice și virulente. Un rol deosebit în studierea acestor grupe de microorganisme a fost stabilirea diagnosticului etiologic în infecțiile produse, izolarea și identificarea taxonomică a speciilor de micoplasme. Paralel s-au efectuat cercetări bacteriologice pentru stabilirea aspectului morfoanatomic, cultural, biochimic, fiziologic și reproducerii lor în condiții de laborator. Actualmente sunt evidențiate peste 200 specii de micoplasme izolate din organismul uman, animal și al plantelor. Un rol deosebit în cercetarea lor este studiul etiologiei și infectării gazdelor cu acești paraziți, unde agentul patogen poate inocula frecvent omul prin apă, sol umed, contact cu animale bolnave, unde în mod direct se pot produce focare contagioase cu un areal larg de răspândire prin localități. Animalele se infectează foarte vigilent prin pășuni, ape, de insectele vectori cu aparatul bucal înțepător, care la rândul lor infectează în cea mai mare parte atât păsările cât și mamiferele, oamenii, plantele. Scopul investigațiilor respective este studierea particularităților morfoculturale, biotaxonomice și diagnosticul speciilor de micoplasme din flora microbiană patogenă. Aspectul metodologic de investigație a micoplasmelor cultivarea lor pe medii nutritive specifice după compoziția chimică, dependente de anumiți factori de temperatură, umiditate, PH, atmosferă etc. S-au utilizat mediile acelulare semisintetice și sintetice lichide, solide (cu agar) sau bifazice, deoarece acestea oferă condiții optime pentru izolarea, subcultivarea și diagnosticul speciilor de micoplasme și permit o rapidă diferențiere a lor de alte microorganisme. Diagnosticul rapid al micoplasmelor l-am realizat cu ajutorul testelor preliminare: caracterele de cultivare, fermentarea glucozei, hidroliza argininei sau ureei, sensibilitatea la digitonină, hemadsorbţia, hemoliza şi reducerea tetrazoliului. Pentru identificarea definitivă, am utilizat teste obligatorii (inhibarea creşterii cu seruri specifice şi imunofluoescenţa directă a coloniilor) şi opţionale (inhibiţia metabolică, fermentarea glucidelor, activitatea proteolitică, testul fosfatazei etc.). În diagnosticul de rutină al micoplasmozelor, după izolarea micoplasmelor urmează identificarea genului cu ajutorul a două teste: sensibilitatea la digitonină şi hidroliza ureei şi identificarea speciei cu ajutorul: inflorescenţei, inhibarea creşterii, inhibarea metabolică, PCR ELISA, și cu ajutorul anticorpilor monoclonali. Micoplasmozele diagnosticate la animale, om și plante reprezintă un pericol pentru sănătatea organismelor vii. Cele mai periculoase micoplasmoze, ce afectează grav organismul animal și uman, sunt: Pleuropneumonia contagioasă
a bovinelor, Mamita micoplasmică a vacilor, Agalaxia contagioasă a
caprelor și oilor, Pleuropneumonia contagioasă a caprelor, Pneumonia enzootică
a porcului, Micoplasmoza respiratorie aviară, Sinuzita infecțioasă a
curcilor, Aerosaculita micoplasmică a curcilor, Sinovita infecțioasă aviară,
Pneumonia atipică la animale şi om, Infecția urinară, Uretrita, Pielonefrita.
La plantele de cultură, micoplasmozele deteriorează grav organismul
vegetal şi sunt identificate ca maladii: stolburul solonaceelor (tomatelor,
vinetelor, ardeiului), proliferarea și aspermia cepei, proliferarea lăstarilor de
măr, răsucirea clorotică a frunzelor.
Sporadic sunt semnalate, în ultimii ani, cazuri de micoplasmoze la
păsările domestice şi agalaxia la capre şi la oi. La plantele de cultură, s-au
depistat afecţiuni grave în cenoze legumicole de stolbur la tomate, ardei,
vinete şi aspermii grave la seminţele de ceapă.
În concluzie, putem estima că din ordinul micoplasmelor fac parte o
varietate semnificativă de specii patogene ce afectează grav organele
respiratorii, urogenitale, articulațiile la animale și om; și ţesuturile
conducătoare şi asimilatoare la plantele agricole. Unele specii de micoplasme
pot provoca maladii ce decurg asimptomatic şi atipic, astfel limitând
posibilitatea diagnosticului şi măsurilor curative. S-a constatat că
zoomicoplasmozele sunt vectori ai maladiilor la om, precum sunt: tumorile,
leucemiile, tuberculoza şi diverse tipuri de pneumonii etc.