Este bine-cunoscut faptul precum succesul companiei este în mâinile departamentului de marketing. În ultimii ani, în companiile autohtone, departamentul de marketing şi-a dobândit poziţia binemeritată în cadrul structurilor organizatorice. Dacă în trecut el se regăsea ca o componentă a departamentului comercial sau chiar nici nu era existent, acum poziţia sa este foarte importantă. Bineînțeles că locul departamentului de marketing în structura unei firme depinde foarte mult de domeniul de activitate al acesteia. Observăm că atât departamentul de marketing cât şi celui comercial i se subordonează forţa de vânzare. Aceasta este ,,grupul de persoane care reprezintă compania şi care au ca sarcină principală de a vinde, de a contribui la procesul de vânzare a produselor firmei prin contactul direct cu clienţii potenţiali’’. Robert Louis Stevenson a remarcat că ,,fiecare trăiește vânzând ceva”. Există şi se dezvoltă un tip de comerţ cu amănuntul în afara centrelor comerciale specializate. Principalele tipuri de astfel de comerţ sunt: 1. Vânzarea directă a debutat cu secole în urmă, fiind practicată de negustori, devenind o industrie cu o cifră de afaceri de peste 15 miliarde de dolari, compusă din peste 700 de firme specializate în vânzarea la domiciliul clientului, la birou sau prin intermediul întâlnirilor de prezentare comercială. Dintre pionierii acestor genuri de afaceri îl putem cita pe Fuller Brush (perii, mături şi alte mărfuri din gama dată), Electrolux(aspiratoare) şi SW Advantage(enciclopedii). 2. O altă variantă a vânzării directe este numită vânzarea etajată. Acest tip de vânzare prevede recrutarea de oameni de afaceri independenţi care satisfac cerinţele distribuirii produse firmei respective; la rândul lor, aceştia recrutează alţi distribuitori de produselor respective, care şi ei, la fel, recrutează alţi distribuitori, cei din urmă distribuitori recrutează alţi distribuitori, care să vândă, de obicei, marfa la domiciliul clientului. Vânzarea directă este costisitoare (agenţii de vânzare sunt remuneraţi cu un commission cuprins între 20 şi 60%). 3. Publicitatea directă include: televiziunea, vânzarea prin intermediul televiziunii cu un răspuns direct şi cumpărăturile efectuate prin intermediul aparatelor electronice. Aceste instrumente sunt utilizate pentru a realiză vânzarea fără implicarea intermediarilor. Potenţialii consumatori intră în contact direct cu produsele printr-un catalog, revistă, ziar, radio sau telefon. Aceștia pot lansa o comandă la un număr de telefon gratuit, transmițând toate detaliile pentru achiziţionarea produselor vizate. Publicitatea directă s-a dezvoltat foarte mult şi în sfera marketingului de afaceri. Unul dintre motivele de bază ar fi costurile reduse implicate în aceste mijloace de comunicare. Agenţii economici consideră ca efect cumpărarea cu ajutorul comenzilor electronice/poștale, fiind distractivă, convenabilă şi realizarea fiind fără bătaie de cap. Consumatorii economisesc timp, cumpărând diferite mărfuri stând pur şi simplu, în fotoliu răsfoind catalogul. Forţa de vânzare nu înseamnă numai reprezentanţi de vânzări. Aici întâlnim de regulă:  Vânzarea directă – reprezentanţii de vânzări ce activează în teren. Informaţiile deţinute de aceştia trebuie centralizate eficient la nivelul departamentului de marketing.  Vânzarea internă – acei reprezentanţi care-şi desfășoară activitatea la sediul companiei: telemarketing, logistica fluxului de vânzări s.a., activitatea acestora trebuind coordonată cu rigoare cu cea a agenţilor de pe teren.  Vânzarea indirectă – distribuitorii sau partenerii ce intermediază vânzarea către propriul client. Activitatea acestora necesită monitorizare riguroasă pentru obţinerea de informaţii importante legate de produs şi piaţă. Dar până la urmă clienţii sunt cei care determină succesul unei afaceri, iar aceştia sunt determinaţi de derularea unei activităţi de vânzări bine implementată. Cea mai importantă componenta a activităţii de vânzare desigur este forţa de vânzare, pentru ca acesta vinde efectiv produsul/serviciul şi reprezintă adevăratul ,,liant’’ dintre firmă şi client.