Statul de drept reprezintă un element al democratizării autentice al regimurilor politice, de aceea în epoca noastră el a dobândit o poziţie privilegiată: Cine nu-şi reclamă apartenenţa la acesta, cine nu înscrie realizarea statului de drept printre performanţele de care este mândră ţara sa, sau printre ţelurile pe care ea şi le propune? Primul pact internaţional care consacră, în mod expres, drepturile omului este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948. Dispoziţiile art.10 din acest document conturează regula cunoscută sub noţiunea de „proces echitabil”, stabilind că „orice persoană are dreptul în deplină egalitate la audiere achitabilă şi publică a cauzei sale de către un tribunal independent şi imparţial, care va decide fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa”. Echitatea reprezintă un principiu moral şi juridic cu caracter istoric de importanţă fundamentală care impune egalitatea în drepturi şi îndatoriri a membrilor unei colectivităţi umane, a naţiunilor şi statelor, respectul lor reciproc, rezolvarea cu nepărtinire a oricăror eventuale diferende ivite în relaţiile lor. Art.6 din CEDO prevede: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei acuzaţiei în materie penală îndreptate împotriva sa”. Pe latura acestor prevederi a fost efectuat un raport analitic al Programului de monitorizare a proceselor de judecată în Republica Moldova. Raportul în cauză a constatat că deși, in general, statul prin instituţiile sale de drept respectă condiţiile de echitate, totuşi rămân actuale cazurile de încălcare a dreptului la un proces echitabil atât la etapa urmăririi penale, cât şi la judecarea cauzei de către instanţele de judecată. Din perspectiva drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil poate fi considerat ca fiind un drept al oricărei persoane acuzate de săvârșirea unei infracţiuni de a se respecta anumite proceduri în cadrul procesului penal intentat de către stat împotriva sa. Dreptul la un proces echitabil joacă un rol important în asigurarea protecţiei drepturilor omului, servind ca garanţie a faptului că oricare persoana căreia i-au fost încălcate drepturile poate obţine un remediu legal prin intermediul instanţei de judecată. Dintr-o perspectivă mai generală, dreptul la un proces echitabil este unmijloc de asigurare că toţi infractorii sunt sancţionaţi şi că, totodată, nici o persoană nevinovată nu este condamnată în mod eronat de săvârșirea unei infracţiuni. Dreptul la un proces echitabil include următoarele aspecte: dreptul la audiere publică, dreptul la judecare echitabilă, dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, dreptul de a fi judecat de o instanţă independentă şi imparţială, dreptul la prezumţia nevinovăţiei, dreptul la timp şi înlesniri necesare pregătirii apărării, dreptul la asistenţă juridică. La un nivel mai teoretic şi abstract, conceptul „echităţii” procesului judiciar ca element de bază al supremaţiei legii corelează şi cu principiul fundamental al separării puterilor în stat, fiindcă cere ca sistemul judiciar să îşi exercite atribuţiile sale în mod independent, fără imixtiune din partea altor puteri în stat. Dreptul la un proces echitabil are două dimensiuni. Într-o primă dimensiune, principiul egalităţii armelor presupune o trăsătură a unui concept mai larg de proces echitabil. Pe de altă parte, există un concept de drept fundamental care prevede că procedura penală trebuie să fie bazată pe principiul contradictorialităţii. Statele au obligaţia pozitivă de a cere şi asigura funcţionarea unui sistem judiciar independent şi imparţial cu competenţă deplină de revizuire şi de adoptare a unor hotărâri definitive în cauze civile şi penale. Instanţele judecătoreşti trebuie să asigure respectarea tuturor procedurilor prescrise de standardele procesuale, stipulate de instrumentele-cheie ale dreptului internaţional în materia drepturilor omului, suplimentar la cele stipulate de drepturile naţionale. La deciderea faptului dacă în procedurile sau acţiunile procesuale faţă de care au fost depuse plângeri au fost respectate standardele de echitate prevăzute de art.6 al Convenţiei Europene, Curtea Europeană abordează „procesul naţional” în totalitatea sa. Din această cauză, componentele dreptului la un proces echitabil vizează procesul penal în întregime, şi nu doar nemijlocit examinarea cauzei în instanţă, ci de la faza urmăririi penale la nivelurile de apel şi de casare a jurisdicției. În concluzie, echitatea procesului reprezintă esenţa procesului penal şi este un element necesar pentru o societate democratică, bazată pe supremaţia legii. Asigurarea garanţiilor unui proces echitabil atât pentru inculpaţi, cât şi pentru victime sau martori este importantă nu numai pentru respectarea standardelor internaţionale, dar şi pentru crearea unei societăţi democratice. Participanţii profesionişti la înfăptuirea justiţiei penale trebuie să trateze cu respect ceilalţi participanţi la proces, pentru a asigura încrederea lor în sistemul de justiţie. La rândul ei, aceasta este o condiţie necesară pentru un sistem de justiţie funcţionabil.