Interrelaţia pancreasului endocrin-suprarenale în diabetul experimental pe fondul administrării plantelor medicinale
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
397 8
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-08 05:26
SM ISO690:2012
SURDU, Maria. Interrelaţia pancreasului endocrin-suprarenale în diabetul experimental pe fondul administrării plantelor medicinale. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:: Ştiinţe ale naturii. Ştiinţe exacte, 25-26 aprilie 2013, Chişinău. Chişinău, 2013: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2013, SN, SE, pp. 5-6.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SN, SE, 2013
Sesiunea "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: "
Chişinău, Moldova, 25-26 aprilie 2013

Interrelaţia pancreasului endocrin-suprarenale în diabetul experimental pe fondul administrării plantelor medicinale


Pag. 5-6

Surdu Maria
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 30 aprilie 2021


Rezumat

Fitoterapia folosită din timpuri străvechi a pierdut mult, ca să nu spunem întreg terenul pe care îl ocupa odinioară în registrul terapeutic al medicului. Astăzi cadrul larg al fitoterapiei este ignorat. Planta este abandonată, pentru a putea face loc moleculei unice, bine identificată, cu efectele sale în general cunoscute, dar nu în totalitate stăpânite. Aşadar, nimic nu va putea înlocui bogăţiile terapeutice ale unei plante folosite în întregime. Planta, contrar medicamentului numit clasic, prezintă avantajul unui număr mare de proprietăţi farmacologice, care permit tratarea multor simptome în acelaşi timp. Acţiunea sa este în profunzime, fiind în acelaşi timp pur fiziologică, respectând astfel echilibrele interioare. În acest spirit de respect, persoana tratată va beneficia de tot ce are mai bun planta. Desigur că alegerea plantei sau a plantelor va fi în strânsă legătură cu diagnostic precis, în urma simptomelor descrise [2, 4]. Păpădia (Taraxacum officinale) – reprezintă o plantă medicinală apreciată pentru proprietățile ei terapeutice: curață organismul, stimulează activitatea ficatului, vindecă diabetul. Dudul negru (Morus nigra) – frunzele sunt ușor hipoglicemiante, antidiabetice, alcalinizante etc. Ele se folosesc împotriva diareii, enteritei cronice, gastritei, ulcerului, bolilor de ficat etc. Datorită proprietăților lor hipoglicemiante, frunzele de dud reduc absorbția zaharului și a grăsimilor și inhibă transformarea în glucoză a altor glucide. Coada-calului (Equisetum arvense L) – este folosită pentru vindecarea contuziilor (umflături, vânătăi), cicatrizarea rănilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvente în climacterium, degerăturilor, exemelor, neurodermitelor, combaterea transpirației excesive a picioarelor. De asemenea, datorită acțiunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat în prevenirea calculozei renale (spală rinichii și căile urinare). Coada-șoricelului (Achillea millefolium) – ajută în afecţiunile măduvei osoase în care orice alt medicament clachează şi chiar în osteoporoză, dacă se fac cure de ceai, băi şi frecţii cu tinctură. De asemenea, coada-şoricelului, este un mijloc hemostatic (opreşte hemoragiile), şi poate vindeca, împreună cu rădăcina de obligeana cancerul pulmonar. Fie că este vorba de ciclu neregulat, menopauza, cancer al organelor pelviene, inflamaţii ale ovarelor, leucoree, miomuri, mâncărimi vaginale, balonări, crampe, tulburări hepatice, hemoroizi, inflamaţii ale traiectului stomacal sau intestinal, ceaiul de coadaşoricelului este un ajutor rapid. Coacaza neagră (Ribes nigrum) – coacăzele negre facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, pancreasului, splinei şi a rinichilor. Elibe rează organismul de deşeuri şi toxine şi contribuie la scăderea acidului uric şi a colesterolului. De asemenea, coacăza neagră este foarte bogată în vitamina C, ceea ce poate completa alimentaţia noastră zilnică. Coacăza neagră este un izvor de sănătate pentru organismul uman, tot timpul anului [5-7]. Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluție cronică, determinată genetic sau câștigată, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, urmată de perturbarea metabolismului lipidic, protidic și mineral, și care se datorează insuficienței absolute sau relative de insulină în organism. În majoritatea cazurilor, debutul este insidios sau atipic, ajungând la deplina sa manifestare după ani de evoluție tăcută. Acest fenomen nu este caracteristic în diabetul secundar, determinat de unele boli endocrine (hipersuprarenalism, hiperpituitarism, hipertiroidism etc.), de extirparea chirurgicală a pancreasului, de anihilarea lui traumatică sau tumorală. Dar acestea sunt prea rare pentru a forma o problemă socială [1]. Cauzele, pentru care diabetul zaharat reprezintă o boală gravă, ridicând probleme de aspect social: este o boală cronică nevindecabilă, în unele cazuri cu caracter ereditar (35-45%), morbiditatea sa este în continuă creștere, datorită prelungirii mediei de viață a acestor bolnavi, medicației administrate, depistării precoce și îngrijirilor corecte, nota de gravitate a bolii este subliniată de faptul că diabetul zaharat apare la vârste active (40-60 de ani). De aici decurge și aspectul social al bolii [3]. Astfel putem deduce că: extrasul de plante medicinale fiind de origine vegetală și manifestând acțiune endocrine asupra proceselor metabolice poate fi recomandat bolnavilor în perioada de debut a diabetului zaharat pentru a înlătura simptomele primare ale bolii.