Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluţie cronică, determinată genetic sau câştigată, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, însoţită sau urmată de perturbarea metabolismului lipidic, proteic şi mineral, care se datorează insuficienţei absolute sau relative de insulină în organism [1]. În studiul de faţă ne-am propus să argumentăm prezenţa diabetului zaharat prin testarea mai multor indici. Astfel a fost adunat materialul şi efectuate anumite testări ale lui pentru descrierea următorilor indici clinici şi de laborator: dinamica zilnică a manifestărilor clinice la animalele experimentale; pierderile de masă; alimentaţia; consumul de apă (polidipsia); eliminarea urinei (poliuria); analiza calitativă a urinei la glucoză (glucozuria); analiza calitativă a urinei la cetone; determinarea proteinuriei; nivelurile glicemiei. În prezent, se studiază tratarea diabetului prin metode naturiste, cum ar fi: plantele medicinale autohtone și tinctura de propolis. La ora actuală, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite forme de medicamente (îndeosebi în Europa răsăriteană), suplimente sau aditivi alimentari şi băuturi pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru prevenirea unor afecţiuni: inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabetul şi chiar unele forme de cancer. Ce-a mai eficientă metodă de administrare a propolisului este tinctura de propolis. Tinctura de propolis se obține prin introducerea propolisului fin mărunțit în alcool de 90%. Pentru ca propolisul să poată fi ușor mărunțit, trebuie ținut în congelator. La 100 ml alcool de 90% s-a adăugat 20 g de propolis. Se păstrează la întuneric timp de 7-10 zile și se agită de 3-4 ori pe zi [3]. Triada clasică a simptomelor clinice ale diabetului zaharat este poliuria, polidipsia şi polifagia. Întreţinerea animalelor în cuşti de construcţie specială a permis înregistrarea cantitativă zilnică a acestor simptome. Injectarea diabetogenului are efecte diferite asupra diferitelor animale, provocând diabet de diferită intensitate. La injectarea intraperitoneală a alloxanului la unele animale am observat convulsii. Dacă introducerea diabetogenului este efectivă, simptomele clinice – polidipsia şi poliuria apar chiar după 24 de ore şi animalele îşi schimbă comportamentul. E cunoscut că şobolanii cu diabet experimental, ca de altfel şi pacienţii cu diabet insulinodependent, demonstrează o hiperfagie extremă mai ales dacă sunt menţinuţi pe o dietă predominant glucidică. Acest simptom apare însă aproximativ la 2 săptămâni de la injectarea diabetogenului fiind precedat de o perioadă de hipofagie. Experimentele au durat 20 de zile şi am înregistrat anume această hipofagie care s-a presupus că este o consecinţă a nefrotoxicităţii alloxanului. Aceste pierderi in greutatea corporală sunt înregistrate în primele 10 zile după injectarea diabetogenului, după ce are loc stabilizarea acestuia. Investigaţiile experimentale efectuate în lotul cu diabet experimental denotă o scădere treptată a greutăţii şobolanilor în ziua a patra şi a noua. Prezintă interes rezultatele obţinute în lotul mixt unde masa corporală se menţine practic constantă, ceea ce demonstrează acţiunea pozitivă a tincturii de propolis. Polidipsia are ca efect o poliurie abundentă, proporţională cu cantitatea de lichide ingerate. Poliuria diabetică reprezintă o poliurie osmotică de necesitate, determinată de cantitatea de glucoză care trebuie eliminată şi capacitatea rinichiului de a o concentra [2]. În urma analizei datelor obţinute în cadrul cercetărilor, observăm că în cazul diabetului alloxanic se înregistrează un consum excesiv de apă în comparaţie cu lotul martor. La administrarea tincturii de propolis pe fondul diabetului alloxanic, această diferenţă în prima şi a noua zi nu este aşa de evidentă, ceea ce prezintă rezultate extrem de convingătoare în favoarea acestui remediu natural. În cercetările efectuate la animalele supuse experimentului la administrarea tincturii de propolis pe fondul diabetului alloxanic, se observă o tendinţă de normalizare a conţinutului de glucoză în urină până la 6,61±0,51 în lotul mixt, în comparaţie cu lotul alloxan care atinge valori de 17,02±1,55, ceea ce ne vorbeşte despre efectul biostimulator al acestui preparat. În concluzie, putem menţiona că: valoarea diagnostică a fiecărui indice studiat de noi este diferită, însă luaţi împreună aceştia documentează convingător prezenţa unui diabet zaharat experimental alloxanic. Tinctura de propolis, datorită complexului de vitamine, a microelementelor și aminoacizilor, exercită o acţiune de normalizare relativă a stării organismului și menținerea acestuia într-o stare satisfăcătoare.