Operele cronicarilor, printre care şi Miron Costin, constituie primele încercări de sinteză istorică, o relatare a evenimentelor, condiţiilor şi realităţilor sociopolitice ale statelor româneşti. Pe lângă abordarea istoriei medievale, în operele sale el menţionează în câteva rânduri monumente arheologice, în principal, moştenire a perioadei romane. Astfel Miron Costin specifică prezenţa pe teritoriul Moldovei a unei construcţii imense, numite „şanţul Troian”. Acesta începe „de lîngă Galaţi, de la rîul Siret,[...], trece pe din sus de Galaţi peste Prut, la Troian, […] pe acolo pe din sus de Cartal, pe cîmpi pînă la Nistru” [1]. În plus, M.Costin afirmă că valul continuă de la Nistru până la Nipru, unde cronicarul a trecut valul „nu departe de Chiov” (Kiev) , de unde acesta ajunge până la Don [2]. Acest val nu a avut careva funcţii strategice, ci a fost săpat de către armata lui Traian în timpul campaniei în Tartaria Mare „în vecinica pomenire şi veste” [3]. Un al „troian”, adică val, săpat de acelaşi împărat roman, a fost depistat de către cronicar în Ţara Românească. Acesta se întinde de la Dunăre şi până la Munţii Carpaţi. Totodată în lucrarea De neamul moldovenilor, Costin afirmă că acest val „începe de la Dunăre dimpotriva cetăţii Varadinului şi trece peste apa Tisei” [4]. Luând în consideraţie anumite date topografice, precum şi faptul că în primul caz valul ajunge până la munţi, iar în cel de-al doilea până la Tisa, atunci putem presupune că este vorba despre două sisteme de fortificaţii diferite, care însă au fost confundate. Un alt tip de monumente arheologice, prezente în operele lui M.Costin, sunt cetăţile. Descriind fortăreţele din Moldova, cronicarul afirmă că majoritatea sunt construite încă din antichitate. Astfel Hotinul este cetate dacică, Tighina, Suceava, Neamţul, ruinele de mai jos de Roman şi cele de lângă Galaţi şi Bârlad par să fie clădite fie de daci, fie de romani. Cea mai veche însă, după cum afirmă M.Costin, este Cetatea Albă, unde, în opinia sa, a fost exilat poetul roman Ovidius. Cetatea Chiliei a fost construită de genovezi. O altă fortificaţie, care spre deosebire de celelalte cetăţi era în ruine, este turnul lui Neoptolem, azi Tatarbunar, atribuită de către cronicar perioadei bizantine [5]. Un alt monument arheologic depistat de către Miron Costin este podul roman peste Dunăre. El aduce şi dimensiunile acestuia: 150 stânjeni înălţime şi 60 lăţime, având 20 de stâlpi. Însă în localizarea şi descrierea istoricului construcţiei apar câteva contradicţii. În Cronica Polonă, el afirmă că Traian a construit acest pod în judeţul Jiului, între oraşele Cladova şi Diiu, când a ajuns cu oastea sa la Dunăre [6], deci la începutul campaniei. În lucrarea De neamul moldovenilor, este menţionat că podul a fost construit la Turnu Severinului, după victoria lui Traian asupra lui Decebal [7]. (se are în vedere campania din Moesia). În Poema polonă deja se menţionează că „Traian a zidit şi podul peste Dunăre, mai sus de Nicopole” [8].Construcţia cetăţii Severinului, de asemenea, este atribuită lui Traian, denumirea însă provine, cum explică M.Costin, de la alt împărat, şi anume Severus. În legătură cu acest împărat este şi o inscripţie de pe o piatră, citită de însuşi cronicar, găsită la ruinele cetăţuii de la Galaţi, pe care era scris: „Severus imperator romanorum”, restul inscripţiei fiind nedescifrabilă [9]. Sunt descrise şi două descoperiri numismatice, prima – o monedă de aramă, găsită la fortificaţia de la Roman cu inscripţiile: „hereditas romana” şi „Marchiianopolis” şi a doua – o monedă de argint, găsită de pârcălabul Tudor cu reprezentarea unui cerb şi inscripţia în latină, care înseamnă: „Constandie împăratul Rîmului” [10]. Încă un moment arheologic reprezintă clădiri de piatră unse cu lut, care sunt datate din perioada confruntărilor maghiaro-tătăreşti. M.Costin menţionează că râurile Trotuş şi Oituz, precum şi alte râuri mai mici, prezintă destule semne ale unor astfel de construcţii [11]. Astfel Costin realizează o înregistrare a memoriei orale, în primul rând, referitor la valuri, dar şi la cetăţi, punând bazele cercetării originii şi vechimii acestor monumente. Totuşi cunoştinţele în domeniu sunt incomplete şi neverificate, ceea ce creează unele confuzii şi erori. Exemplu poate servi faptul comasării într-un singur sistem de construcţii ale Valului lui Traian de Sus, care trece prin interfluviul pruto-nistrean, şi a celor din Ucraina de astăzi, în special a celor din Podolia. Totodată, afirmaţiile cronicarului referitor la originea dacică sau romană a cetăţilor din Moldova este lipsită de argumente şi nu corespunde realităţii. Însă prezenţa unor fortificaţii nu departe de Galaţi, a fost demonstrată ulterior prin săpături arheologice, fiind identificat un castru roman, cel de la Bărboşi. În concluzie, se poate afirma că, lucrările lui Miron Costin pot constitui o sursă primară de informare asupra monumentelor arheologice din perioada romană din România, însă aceste informaţii necesită cercetări aprofundate, atât istoriografice, cât şi arheologice.