În primăvara anului 2020, Agenția Națională Arheologică a cercetat prin săpături arheologice preventive tumulul 8 de la Hănăsenii Noi, r-nul Leova. Situl respectiv era situat în partea nordică a localității, pe malul înalt al râului Prut, în zona de reconstrucție a drumului R34 Hâncești-LeovaCahul-Giurgiulești (Fig. 1, 1). Către începutul investigațiilor, tumulul avea diametrul de 37 m și înălțimea de 1,2 m, suprafața lui fiind înțelenită. Conform spuselor localnicilor, până către anul 1995 pe acest teren se cultiva vița de vie, fapt confirmat și de semnele convenționale prezente pe harta topografică sovietică din anul 1985. În urma cercetărilor, în tumul au fost descoperite opt morminte și 11 gropi, datând din perioade istorice diferite. Cele cinci profile stratigrafice ale tumulului au oferit informația necesară fixării și reconstituirii etapelor de edificare a movilei funerare. Mantaua primară a tumulului a fost ridicată deasupra mormântului 4. Scheletul acestui mormânt a fost deranjat în vechime. Cu toate acestea, în colțul camerei funerare s-a păstrat un vas ceramic prevăzut cu toartă. Recipientul este confecționat din pastă semifină, cu șamotă măruntă în compoziție, având corpul sferic, bombat, gâtul puțin supraînălțat, buza răsfrântă spre exterior, fundul ușor albiat și cu toarta din bandă lată (Fig. 2). După formă și tehnica de execuție, piesa amintește unele recipiente a culturilor Cernavoda I din perioada eneolitică târzie și Cernavoda II/Foltești II din perioada timpurie a epocii bronzului. Nu este exclus ca mormântul 4 să nu fi fost singurul mormânt primar, altele două (nr. 1 și 3) fiind distruse de groapa 1, iar mormântul 9 de groapa 2. În ambele grop, care datează din evul mediu târziu sau epoca modernă, pe lângă oseminte umane, au mai fost recuperate și fragmente ceramice cu scoică pisată în compoziție. Un grup similar de morminte primare din perioada timpurie a epocii bronzului a fost studiat în tumulul situat spre nord de Hănăsenii Noi la Tochile-Răducani în anul 1985. Odată cu realizarea mormintelor primare, cu precădere spre V de acestea, de la nivelul vechi de călcare au fost săpate și o serie de gropi (nr. 4-8, 10-11), majoritatea circulare în plan, probabil având tangențe cu desfășurarea procesiunii funerare. Un strat de cenușă a fost identificat pe fundul gropi 8, care avea o formă aproximativ pătrată în plan. Din gropile 4 și 8 provin câteva fragmente ceramice având scoică pisată în compoziția pastei, cioburi similare fiind găsite și în groapa 9, situată în apropierea mormântului primar (nr. 4.) Peste o perioadă, în corpul mantalei primare a fost efectuat mormântul 6, realizat în groapă simplă de formă dreptunghiulară și care poate fi atribuit etapei târzii a culturii Iamnaia. Probabil, deasupra acestei înmormântări a fost ridicată cea de a doua manta a tumulului. Următorul orizont cultural și cronologic este reprezentat de două morminte ale culturii Katakombnaia (nr. 7 și 8) situate în sectorul estic al tumulului. Mormântul 7 ( Fig. 1, 2) conținea drept inventar un vas de tip oală, cu fundul și umerii evidențiați, iar buza răsfântă în exterior (Fig. 1, 3). Recipiente cu asemenea formă nu sunt specifice grupului Ingul al comunității Katakombnaia, răspândită pe larg între Prut și Nistru. Însă, astfel de vase se întâlnesc cu precădere în cadrul grupului Rostov-Lugansk al vestigiilor Katakombnaia de tip Manîci. O concentrare vădită a acestora se observa pe Donul de Jos, Doneț și la vest, spre Nipru. Un vas asemănător a fost descoperit în mormântul 7/2 al grupului tumular Akkermeni I pe malul stâng al râului Molocinaia. Cu referire la prezența vestigiilor de tip Manîci între Prut și Nistru, S.V. Ivanova semnalează mormântul 9/1 de la Semenovka de pe malul drept al Nistrului de Jos. Atât mormântul 7 de la Hănăsenii Noi, cât și complexul amintit de la Semenovka, ilustrează complexitatea relațiilor stabilite către a doua jumătate a mil. III î.Hr. între nord-vestul Mării Negre și câmpiile de la nord de Marea Azov. Sfârșitului perioadei mijlocii a epocii bronzului probabil se atribuie mormântul 5 aparținând culturii Mnogovalikovaia. Acesta a fost realizat la SE de reper, fiind secundar pentru a doua manta. Ultimul orizont cultural și cronologic al înmormântărilor din tumul este documentat de mormântul 2 atribuit turanicilor medievali. Perioadei medievale târzii sau moderne se atribuie probabil și cele două gropi (nr. 1 și 2) săpate de la nivelul superior al mantalei, identificate în partea centrală a tumulului. Umplutura acestora, care consta din sol ars și cărbune, dar și pereții arși ai gropilor, denotă funcționalitatea ipotetică a acestora în calitate de adăpost al rugurilor de semnalizare din perioada medievală sau modernă. Astfel, rugul aprins pe un tumul situat pe malul stâng înalt al Prutului, putea fi lesne observat de pe dealurile Fălciului situate pe malul drept. Drept concluzie, cercetarea tumulului 8 de la Hănăsenii Noi a oferit detalii prețioase cu referire la prezența diverselor tradiții culturale pe malul stâng al Prutului Inferior.