Problema traducerii construcţiilor verbale engleze în limba română este una deosebit de actuală. Aceasta se datorează faptului că noţiunea de construcţie verbală este specifică limbilor germanice, şi nu are echivalent în limba română. În plus nu există studii comparative cu privire la această problemă. Respectiv este deosebit de important de definit noţiunea de construcţie verbală şi de identificat modalităţile de traducere a acestora. Conform definiţiilor date de mai mulţi lingvişti o construcţie verbală constituie o îmbinare de două sau mai multe cuvinte. Primul cuvânt este un verb care este urmat de un adverb sau o prepoziţie, sau de ambele. Deseori această construcţie capătă un sens diferit de sensul iniţial al cuvintelor ce o alcătuiesc. Pe lângă faptul că deseori aceste construcţii verbale posedă un sens idiomatic, e necesar de luat în consideraţie structura acestor construcţii, dat fiind faptul că în dependenţă de particularităţile semantice şi morfologice ele sunt clasificate în diferite tipuri. Aceasta e deosebit de important deoarece în dependenţă de tipul construcţiei verbale se impune o abordare specifică a procesului de traducere. Însă nu trebuie diminuat rolul contextului şi specificului limbilor cu care se operează. Astfel sa constatat că atât construcţiile alcătuite din două elemente cât şi cele conţinând trei elemente se traduc preponderent printr-un singur lexem. Totuşi tehnicile de traducere a construcţiilor verbale sunt diverse.