Din contextul preocupărilor noastre filologocentriste, vizavi de adevărul aparențelor care vorbesc de la sine kantian2 și ale celui prin care ființa vorbește husserlian: câtă aparență atâta ființă3 ; actualmente desprindem că ființa, la noi, vorbește într-un mod aparte mihaicimpoian pe verticala lăuntrului suveran. Grăitoare în acest context filologogenetic rămâne a fi veșnica reîntoarcere la esența plinătății spiritului platonician, la esența revelatorie a adâncurilor Poemului lumii a înțeleptului cronicar Miron Costin, la esența plinătății Marelui Anonim intuit de Lucian Blaga, și revenirea la prezentul exteriorizărilor noastre din/în profunzime: la elucidarea aceluiași adevăr mihaicimpoian, la trimiterile investigaționale ale ilustrului expert în ale istoriologiei culturii V. Țvircun: ,,..Şi dacă peste timp se ajunge a se vedea ceea ce în general a existat, dar nu s-a manifestat, aceasta se face nu în virtutea mobilizării unei viziuni de excepţie, ci a uneia bine focalizate, care ,,se plimbă” printre experienţa trecută, actuală şi cea viitoare, privindu-se ,,mai bine” decât de obicei, explicitând şi înţelegând lucrurile în esenţa lor.”4

From the context of our philological-centrist concerns ,,referring to the truth of appearances that speak for themselves in Kant’s way’’ and of that by which the being speaks in Husserl’s way: ,,how much appearance as much being’’; currently we detach that the being, actually, speaks in the special way of Mihai Cimpoian ,,the vertical of the sovereign inner’’. In this philological-centrist context, remains to be talkative the eternal returning to the essence of ,,Platon’s fullness of spirit’’, to the revealing essence of the depths from ,,The World’s Poem’’ of the wise chronicler MironCostin, to the essence of the fullness ,,The Great Anonymous’’ intuited by Lucian Blaga, and the return to the present of our externalizing from/into depth: to the elucidation of the same truth of Mihai Cimpoi, to the investigational references of the expert in history of culture V. Ţvircun: ’’…And if it comes over time to see that which generally existed, but did not manifested, this is not due to the mobilization of an exceptional vision, but of one highly focused, that ’’walks’’ through the past experience, the current and the future one, being seen ’’better’’ than usually, explaining and understanding the things in theiressence.’’1